• Author / Uploaded
• Anonymous

Citation preview

MIRCEA ALEXAN © OVIDIU BOJOR 9 FLORENTiN CRĂCIUN Doctor în bio lo g ie

Doctor farm acist

Inginer agronom

FLORA . MEDICINALA A ROMÂNIEI V O L. I

EDITURA CERES Bucureşti, 1983

V o lu m u l al II - le a c u p rin d e , în c o n tin u a re , d e sc rie re a sp e c iilo r m e d ic in a le în c e p în d cu F am . P h y to la c c a c e a e , d a te p riv in d co m p o z iţia ch im ică , a c ţiu n e a fa rm a c o -d in a m ic ă , p rin c ip a le le a p lic ă ri în fito te ra p ie şi m o d u l de p re p a r a r e şi a d m in is tra re .

CUPRINS

C u v în t î n a i n t e .............................................................................................................................. 5 P A R T E A G E N E R A L A ................................................................................................................. 9 Is to ric u l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d i c i n a l e ........................................................................... 9 S tră v e c h i tr a d iţii în d o m e n iu l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d ic in a le p e te r ito r iu l R o m â n i e i ...........................................................................................................................................13 C la sific a re a p la n te lo r m e d i c i n a l e ...........................................................................................21 C la s ific a re a şi id e n tif ic a re a p la n te lo r d u p ă c a ra c te re b o ta n ic e . . . . 22 C la s ific a re a p rin c ip a le lo r p la n te m e d ic in a le d u p ă m e d iu l lo r v ia ţă . . 56 C la sific a re a p la n te lo r d u p ă c r ite r ii f i t o c h i m i c e .................................................... 63 C la sific a re a p la n te lo r d u p ă u tiliz a re a lo r p e b a z a a c ţiu n ii te r a p e u tic e . . 80 P rin c ip a lii fa c to ri c a re d e te r m in ă c a lita te a p la n te lo r m e d ic in a le . . . . 86 M eto d o lo g ia c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă . 91 D e fin iţie şi s c o p ..................................................................................................................... 94 T e h n ic a d e l u c r u .................................................................................................................94 F a z a de l a b o r a t o r .....................................................................................................................106 Im p o rta n ţa p ra c tic ă şi te o re tic ă a c a r t ă r i i .................................................................111 P ro te c ţia flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e . P re o c u p ă r i p e n tr u m e n ţin e r e a şi c re ş te ­ re a p o te n ţia lu lu i e c o n o m i c ........................................................................................................ 112 P A R T E A S P E C IA L A în c r e n g ă tu r a M y c o p h y ta ( C i u p e r c i ) .....................................................................................116 F a m . H y p o c r e a c e a e ............................................................................................................ 116 în c r e n g ă tu r a L ic h e n e s ( L i c h e n i ) .........................................................................................131 F am . P a r m e l i a c e a e ..................................................................................................................133 F am . U s n e a c e a e ...................................................................................................................... 134 în c r e n g ă tu r a E ry o p h y ta ( M u ş c h i ) ....................................................................................136 în c r e n g ă tu r a P te r id o p h y ta ( P t e r i d o f i t e ) ...........................................................................137 F am . L y c o p o d i a c e a e ................................................................................................................ 137 F am . S e l a g i n e l l a c e a e ............................................................................................................ 141 F am . E q u i s e t a c e a e .................................................................................................................. 141 F am . A sp id ia c e a e (F am . P o l y p o d i a c e a e ) ......................................................................145 în c r e n g ă tu r a P in o p h ita ( G y m n o s p e r m a t o p h y t a ) ........................................................... 151 O rd in u l C o n i f e r a l e s .............................................................................................................. 151 F a m . P i n a c e a e .......................................................................................................................... F a m . C u p r e s s a c e a e ............................................................................................................... 159 C lasa G n e ta le s, O rd in u l E p h e d r a l e s .................................................................................... 165 F am . E p h e d r a c e a e ...................................................................................................................165

3

în c r e n g ă tu r a M a g n o lio p h v ta (A n g io s p e rm a to p h y ta )...................................................... 1 6 7 F a m . B e t u l a c e a e ....................................................................................................................... 1 G7 F a m . F a g a c e a e ..........................................................................................................................1 7 2 F a m . J u g l a n d a c e a e ............................................................................................................... 1 7 5 F a m . S a l i c a c e a e ..................................................................................................................... 1 7 8 F am . M o r a c e a e ...................................................................................................................... ig i F am . C a n n a b i n a c e a e ............................................................................................................ 182 F am . U l m a c e a e ..................................................................................................................... 185 185 F am . U r t i c a c e a e ...................................................................................................... F a m . L o r a n t h a c e a e ...............................................................................................................188 F a m . A r i s t o l o c h i a c e a e ...........................................................................................................190 F a m . P o l y g o n a c e a e ................................................................................................................. 194 F a m . C h e n o p o d ia c e a e .............................................................................................................. 205 F a m . A m a r a n t h a c e a e .............................................................................................................207 D ic ţio n a r d e te rm e n i b o t a n i c i ...............................................................................................208 D ic ţio n a r d e te rm e n i m e d i c a l i ............................................................................................. 212 I n d e x de d e n u m iri ş t i i n ţ i f i c e ............................................................................ ....... 217 In d e x d e d e n u m iri p o p u l a r e ...................................................................................................219 B ib lio g ra fie s e l e c t i v ă .................................................................................................................. 221

CUVINT ÎNAINTE

P rin instinct, prin intuiţie şi din ce în ce m ai m ult p rin raţiu n e astăzi acceptăm cu m ai m ult discernăm înt decît în prim a ju m ătate a secolului nostru u n alim ent sau un m edicam ent n a tu ra l faţă de unul a rti­ ficial. Dacă în prim a ju m ă ta te a acestui secol in d u stria farm aceutică punea la dispoziţia terapiei alopate din ce în ce m ai m ulte produse fa r­ m aceutice rezu ltat al sintezei chimice, în ultim ele decenii — din păcate după unele accidente m edicam entoase, incom patibilităţi biologice sau reacţii adverse — un curent nou, revitalizant al m ijloacelor terapiei tra ­ diţionale şi-a făcut apariţia în m ajoritatea ţărilo r lumii. Plecând de la faptul incontestabil că facem parte in teg ran tă din n a tu ră şi că ceea ce ne oferă sau ceea ce n a tu ra n e-ar p u tea oferi este m ai com patibil organism ului um an, am ajuns la concluzia că încă nu dispunem de o tehnologie adecvată p e n tru a reproduce u n ita te a de bază a vieţii, de a reproduce celula vie şi substanţele naturale elaborate de ea decît parţial, sim ilar sau incom plet. Fenom enele m oleculare specifice prim ului sem nal al vieţii celulare, prim a sinteză vie care a determ inat m işcarea biologică, prim a verigă în lan ţu l reacţiilor u rm ătoare specifice vieţii s-a născut în celula vegetală. Din apă, substanţe m inerale, aer, energie solară şi cosmică acest m icrolaborator m inunat, celula, ne pune în perm anenţă la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie p e n tru a vieţui şi a supravieţui inclusiv „sacul cu fu n d “ al energiilor fosile pe care am clădit civilizaţia convenţională a celui de-al doilea m ileniu. în ultim a noastră lucrare a p ăru tă tot sub redacţia ştiinţifică şi te h ­ nică a E diturii CERES în urm ă cu 10 ani sub titlu l „Farm acia N aturii" am arătat, subliniind p rin titlu, că prim a „farm aeie“ a lu at naştere în m ijlocul n aturii, vechim ea ei confundîndu-se cu însăşi preistoria şi isto­ ria om enirii. De la acest început şi pînă în zilele noastre drum ul lung al fitoterapiei a parcurs etape, a creat curente şi şcoli, sistem e terapeutice n a tu ra le specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii. Din păcate o rnare parte a tezau ru lu i acum ulat p rin tradiţie sau prin scrieri pe tăbliţe de lu t sau pap iru su ri s-a p ierd u t irecuperabil. în ultim ele decenii însă terap ia n a tu ra lă este acceptată de tot mai m ulte curente ale lum ii m edicale m oderne din num eroase ţări, în tre care 3

şi ţa ra noastră. Mai m ult, în ultim ii ani însăşi O rganizaţia M ondială a S ănătăţii a adoptat o nouă strategie p e n tru in teg rarea m edicinii trad iţio ­ nale în m ijloacele globale de profilaxie şi tratam en t. Ţ inînd seam a de fap tu l că în ţările în curs de dezvoltare cca. 80% din populaţie nu bene­ ficiază decît de m etode şi rem edii tradiţionale, sin g u ra posibilitate pen­ tru a atinge dezideratul „S ănătate p e n tru toţi în anul 2000 !“ este in te ­ grarea m edicinii tradiţionale în sistem ele m oderne de profilaxie şi tr a ­ tam ent. F itoterapia, arom aterapia, terap ia n a tu ra lă de astăzi capătă noi valenţe faţă de cea din trecut. In plus, m etodele, sistem ele terapeutice şi m edicam entele de astăzi se adresează din ce în ce m ai m ult bolnavului şi nu bolilor. începe să se reactualizeze vechea concepţie traco-daeică în zona noastră sau a altor sistem e străvechi în alte zone geografice ca cea ayurvedieă, sidha, tibetană etc., a unei terapii integrale care se adresează organism ului um an în ansam blul lui şi nu organului afectat. în viitorul apropiat se va ren u n ţa la conceptul „antibios“ în favoarea concepţiei ,,probios“ , cu alte cuvinte se va pune din ce în ce m ai m ult accentul pe capacitatea de conservare, în tă rire şi stim ulare a funcţiilor biologice de auto ap ărare ale individului. Cu cît individul va urca m ai sus pe scara evoluţiei m ateriale, intelectuale şi spirituale, va deveni mai conştient că n u trebuie să fie bolnav şi că-i stă în pu tin ţă acest lucru. în prezent în om s-a red eştep tat dorinţa n atu rală, logică, de-a trăi cît m ai m ult tim p sănătos, cît m ai bine şi cît m ai util p e n tru el, p e n tru fam ilie, p en tru societate. Tocmai de această transform are a om ului va trebui să ţină seam a terapeutica prezentului şi cea a viitorului apropiat. Sub acest aspect terap ia n a tu ra lă com plexă oferă o nouă şansă om ului p e n tru a-şi m enţine sănătatea. Începînd cu fructele, legum ele şi sem inţele, cu p lan ­ tele m edicinale, uleiurile volatile, num eroasele rem edii hom eopatice şi apiterapeutice, fizioterapia şi balneologia, psihoterapia, reducerea seden­ tarism ului, com baterea poluării organism ului şi a m ediului sînt factori si posibilităţi pe care n a tu ra ni le pune la dispoziţie cu m ultă dărnicie. C u a tît m ai m ult cu cît ţara noastră dispune de num eroase resurse n a tu ­ rale şi în acest dom eniu dorim să atragem aten ţia m edicilor şi farm a­ ciştilor şi tu tu ro r celor interesaţi, p rin această nouă lucrare a noastră, despre tezau ru l n a tu ra l fitoterapeutic de care dispunem . în tr-a d e v ă r F lora m edicinală a Rom âniei consem nează în prezent cca. 800 specii din flora spontană şi din culturi utilizate în m edicina clasică sau tradiţională. P rin datele noi de care dispunem sperăm să ridicăm în cele tre i volum e ale Florei m edicinale a Rom âniei acest index la cca. 1 000 specii incluzînd în acest num ăr şi unele plante m ai p uţin cunoscute sau încă n estu ­ diate ştiinţific, dar care, în u rm a cercetărilor, ar putea deveni m edicinale. în această lucrare vom urm a în linii m ari m odul de- p rezentare a plantelor în ordine sistem atică, descriere, răspîndire, tehnologie de cul­ tu ră, compoziţie chimică, acţiune farm acodinam ică şi dom enii de u tili­ zare. P e n tru a accentua caracterul practic al lu crării în p a rte a generală vom prezenta pe lîngă criteriile de clasificare a plantelor m edicinale şi o cheie de d eterm inare a celor m ai im portante specii, date generale: asupra stru c tu rii substanţelor active, m etodologia cartării economice a plan telo r m edicinale şi principalii factori care influenţează calitatea m ateriei prim e 6

şi o problem ă cu bătaie lungă, în viitorul pe care-1 pregătim generaţiilor viitoare, conservarea acestei inestim abile bogăţii care este flora m edici­ nală spontană. în p a rtea specială a lucrării, în cadrul m onografiilor de plan te m edicinale, pe lingă datele de ordin ştiinţific, tehnic sau teoretic, vom da-şi num eroase reţe te de utilizare a plantelor fie ca atare, fie în diferite produse fitoterapeutice, precum şi produsele farm aceutice care folosesc m aterie prim ă vegetală. N um eroase tabele cu caracter practic şi o iconografie adecvată vor com pleta lucrarea. în ain te de a încheia acest „cuvînt în ain te 11 dorim să subliniem cîteva dintre ideile de bază p e n tru o cunoaştere şi o in te rp re ta re cît m ai corectă a fitoterapiei m oderne în vederea integrării ei în ansam blul de m ăsuri p e n tru ocrotirea sănătăţii. A tît chim ioterapicele cît şi produsele biologice în tre care şi produ­ sele obţinute din plante m edicinale sîn t com ponente im portante p en tru terapeutică. Dacă m edicam entele obţinute p rin sinteză chim ică sînt factori nece­ sari ai m ijloacelor de tra ta m e n t în special în cazuri de prim ajutor, de urgenţă, produsele biologice inclusiv plantele m edicinale îndeplinesc trei funcţii im portante : profilaxie, prim a ju to r şi tratam ent. Este greşită părerea de a considera produsele farm aceutice de ori­ gine vegetală num ai ca adjuvante în •tratam entul bolilor. După cum se ştie există trei tip u ri bine distincte de produse farm aceutice n atu rale : — cele cu acţiune puternică cum sînt, în special, glicozidele cardio­ tonice şi alcaloizii ; — cele cu acţiune m edie ca, de exem plu, substanţele sau complecşii de substanţe active din speciile de Berberis, Valeriana, Leonurus, num e­ roase Anacardiaceae, num eroase Compositae etc... Nici acestea nu pot fi considerate ca adjuvante, ele fiind ca atare foarte u tile în tra tam e n te de lungă durată în num eroase afecţiuni cronice fă ră a prezenta riscuri terapeutice, ea în cazul tra tam e n te lo r lungi eu chim ioterapice ele sinteză ; — grupa produselor fitoterapeutice ad juvante ale tra tam e n tu lu i de bază. N um ărul acestora este foarte m are, începînd cu m uşeţelul, sună'toarea, patlagina etc. şi pînă la num eroase fructe, sem inţe şi legume. O altă părere greşită este că produsele de origine vegetală ar fi lip­ site de nocivitate. Se cunosc num eroase substanţe n a tu ra le active extrem de toxice ca, de exem plu, stricnina, digitalicele, aconitina, alcaloizii din cornul secarei sau din unele specii tropicale, care, în can tităţi de cîteva m g pînă la un gram , pot provoca m oartea. Ele devin m edicam ente abia după ce au fost precis dozate sub form ă de produse farm aceutice. Din păcate unele produse tot de origine vegetală se folosesc ca droguri — o adevărată calam itate a ţărilo r dezvoltate, iar lu p ta anti-drog îm bracă de m ulte ori aspecte dram atice. Mai există şi u n alt tip de nocivitate a folosirii p lantelor m edicinale, atunci cînd ele au in tra t pe m îna unor incom petenţi, persoane nepregă­ tite în dom eniul fitoterapiei şi le recom andă persoanelor credule, naive, sustrăgîndu-le atenţia de la o m edicaţie adecvată. în această direcţie ar tre b u i să facem o distincţie n e tă în tre izvoarele reale ale fitoterapiei — respectiv m edicina trad iţio n ală — şi diletantism ul fitoterapeutic, aşa7

n u m ita „m edicină populară “practicată de cei lipsiţi de elem entarele no­ ţiuni de fitoterapie. A ceştia nu num ai că fac un deservici bolnavului, dar com prom it ideea tra tam e n tu lu i cu produse n atu rale pe bază de plante. Ţ inînd seam a de dezvoltarea m etodelor m oderne de investigaţie şi tratam en t şi în dom eniul plantelor m edicinale şi a fitoterapiei putem spune că această străveche ram u ră a terapiei nu num ai că îşi m enţine valoarea, dar înregistrează progrese în fiecare zi. A ctualizînd cercetările în acest dom eniu din ţa ra noastră şi de peste hotare, n e revine obligaţia de a prezenta ,,F lora m edicinală a R om âniei44 la nivelul exigenţelor ac­ tuale. Sperăm să reuşim m ăcar în p a rte acest lucru m ulţum ind şi pe această cale celor ce ne-au sp rijin it cu ideile şi lucrările lor de bază la realizarea lucrării noastre. A U T O R II

PARTEA GENERALĂ ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE

în tre b u in ţare a plantelor ca factori terapeutici a a p ă ru t probabil d dată cu societatea omenească. M arele H i p o c r a t e, considerat p ă rin ­ tele m edicinei, scria cu m ult tem ei : nevoia l-a în v ăţat pe om a rta de a vindeca bolile'4. Dovezi indirecte ou p riv ire la utilizarea plantelor m edicinale constă a tît în folosirea instinctivă de către unele anim ale a acestora, cît şi de către unele com unităţi t E rg o s în a

E r g o c r îs t in o

W

In ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi a Cornului secarei din ţa ra noastră în flora spontană pe secară prezintă o m are v ariabilitate începînd de la cantităţi nedozabile pînă la m axim um 0,23% alcaloizi totali, în tim p ce la Cornul secarei o b ţin u t prin infecţii artificiale conţinutul în alcaloizi variază între lim itele 0,20— 0,60% alcaloizi totali pe suprafeţe m ari şi chiar peste 0,80% pe tere n u ri experim entale. Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. Cu toate că pri­ m ele date asupra utilizării Cornului secarei în scop terapeutic sînt încă din secolul al X V II-lea, el nu a fost introdus în terap eu tica ştiinţifică decît la începutul secolului al X lX -lea, o dată cu izolarea prim ilor alcaloizi puri. D intre to ţi alcaloizii C ornului secarei, grupa ergotam inei posedă spec­ tru l cel m ai com plet al acţiunii farm acodinam ice. Efectele periferice directe se m anifestă p rin contracţie vasculară şi u terină, iar pe această acţiune se bazează utilizarea clasică în obstetrică a extractelor totale din Cornul se127

cărei. A cţiunea u terin ă se caracterizează prin creşterea tonusului şi in te n ­ sificarea contracţiilor ritm ice ale uteru lu i care în cazul ergotam inei se instalează m ai len t şi durează m ai m ult, în tim p ce la ergom etrină sînt m u lt mai rapide, dar de d u ra tă mai scurtă. Efectele periferice indirecte, neurohum orale, sim paticolitice se m anifestă p rin acţiunea antagonistă faţă de adrenalină şi serotonină prin in­ hibarea organelor efectoare inervate adrenergic, respectiv sim patic. Pe această bază este justificată folosirea produselor farm aceutice de acest gen in m edicina in tern ă ca sim paticolitice specifice. Efectele centrale se m anifestă în mod obişnuit p rin acţiunea sedativă a cen tru lu i vasom otor, această acţiune fiind în legătură cu vasodilataţia, h i­ pertensiunea şi bradicardia produsă de preparatele din Cornul secarei. Tot în zona bulbo-m edulară alcaloizi! din grupa ergotam inei stim ulează centrul vomei, inhibă reflexele sinusului carotidian şi încetinesc ritm u l cardiac. In m ezodiencefal, m ai ales în hipotalam us, se produce un sindrom excitativ caracterizat p rin m idriază, hiperglicem ie, hiperterm ie, tahicardie etc. O altă caracteristică a alcaloizilor de tipul ergotam inei este uşoara lor ac­ ţiune sedativă şi îndeosebi potenţarea efectelor tranchilizantelor şi som ­ niferelor, fap t care justifică utilizarea produselor farm aceutice conţinînd această grupă de principii active în neurologie. Alcaloizii din grupa ergotoxinei au spectru sim ilar de acţiune cu cei din grupa ergotam inei, dar acţionează m ai slab, iar utilizarea alcaloizilor din această grupă ca atare este lim itată datorită toxicităţii m ai ridicate. In fitoterapeutica m odernă alcaloizii din grupa ergotoxinei nu se mai u ti­ lizează ca atare, ci sub form ă hidrogenată. P rin hidrogenare alcaloizii n a­ tu ra li îşi m odifică acţiunea asupra m usculaturii netede, răm înînd prin excelenţă sim paticolitici. A cţiunea specifică neurohum orală a alcaloizilor hidrogenaţi este caracterizată p rin vasodilataţie şi scăderea tensiunii a r­ teriale. O consecinţă favorabilă din punct de vedere terap eu tic a hidrogen ării dublei legături din poziţia 9, 10 este reducerea rem arcabilă a toxici­ tăţii acestor alcaloizi. D erivaţii dihidrogenaţi ai alcaloizilor din com plexul ergotoxinic, d atorită acţiunii lor vasodilatatoare, se folosesc din ce în ce m ai m ult în tu lb u rările circulatorii periferice şi cerebrale, avînd aplica­ ţie şi în geriatrie. A cţiunea specifică ergom etrinei este asupra uteru lu i, antagonism ul faţa ele serotonină este redus, efectele adrenolitice abia perceptibile, iar fenom enele centrale m u lt atenuate faţă de celelate grupe alcaloidice. M e­ dicam entele pe bază de ergom etrină îşi găsesc aplicabilitate în obstetrică. A cţiunea farm acodinam ică a substanţelor active din Cornul secarei este p rezentată în tabelul 2. Acţiunea am inelor biogene din Cornul secarei este secundară — cu excepţia histam inei care joacă un rol im portant în diferite procese fiziolo­ gice şi patologice intervenind şi în stări alergice. în terapeutica m odernă se utilizează în prezent o serie de m edica­ m ente de sem isinteză obţinute tot din alcaloizii C ornului secarei.

Tabelul 2

K c ţiu n e a fa rm a c o d in a m ic ă a s u b s ta n ţe lo r a c tiv e d in C o rn u l se c a re i

Efecte periferice directe (pe musculatura netedă)

Efecte periferice indirecte (neurohumorale)

Efccte asupra siste­ mului nervos centrai

Alcaloizi, substanţe active Contracţii Vasocon- Antagonis­ Blocaj Bnlbome- Mezodienuterine stricţie te serotoadrenergic dulare ccfalice niei Grupa ergometrinei Grupa ergotaminei Grupa ergotoxinei Ale. liidroheuaţi din gr. ergometrinei Ale. hidrogenaţi din gr. ergotaminei Ale. hidrogenaţi din gr. ergotoxinei Amine biogene (Tiramina, histamina, izoamilamina etc.) L.S.D.

++

++

— +++ ++

++ ++

+-

_î_

+

+-

_|__

—

(+)(-)

++

+ ++

j__

+-

_

_

4--L-L

J--

+-

-f +

++++

++ + ++ “T

+++ +

_

J__ +

+

H—

+ + -T

, + ++

L e g e n d a : + + - f a c ţiu n e f o a rte p u te r n ic ă + + a c ţiu n e p u te r n ic ă -f* a c ţiu n e sla b ă -i— a c ţiu n e f o a rte sla b ă — f ă r ă a c ţiu n e

D atorită compoziţiei chim ice complexe şi acţiunii farm acologice cu spectru a tît de larg, Cornul secarei este considerat astăzi im adevărat tezau r de m edicam ente. D intre produsele farm aceutice d in ţara noastră care conţin alcaloizi din Cornul secarei, pe lîngă e x tra c tu l fluid şi uscat, soluţiile injectabile de m aleat de ergom etrină (Ergomet) şi ta r tra tu l de ergotam ină, se m ai utilizează produsele B ergofenretard indicat în distonii neiirovegetative cu m anifestări cardiovasculare sau digestive, ateroscleroză, hipertensiune a r­ terială , hipertiroidie, insom nii etc., D istonocalm ul şi B ergonalul cu ac­ ţiu n e sim ilară, fiind indicate şi în spasm ele gastrointestinale sau ale căi­ lo r biliare, arteroscleroză, g astrită hiperacidă, constipaţie spastică, irita bilitate, ră u de m are sau altitu d in e etc. şi Cofedolul care dă foarte bune rezultate în tra tam e n tu l crizelor de m igrenă şi în cefaleea de origine vas­ culară. O a ltă serie de produse farm aceutice din această m aterie prim ă sîn t în curs de introducere în terapeutică. în F.R. IX (Farm acopeea rom ână, Ediţia a IX -a) figurează u rm ătoarele m onografii : Secale cornu-tum, E xtr. Secalis co rnuţi siccum şi fluidum , E rgom etrini m aleas, E rgotam ini ta r iras. Observaţie. Cornul secarei alcaloidic, în special cel rez u lta t în u rm a infecţiilor artificiale, este o ciupercă toxică care trebuie m anipulată cu atenţie. Date asupra intoxicaţiilor şi m ăsurilor de protecţie sînt prezen­ tate în tabelul cu p riv ire la plantele m edicinale toxice, sim ptom e şi p rim a ju to r în caz de intoxicaţii (voi. III). 129

ALTE GIUPERGI CU UTILIZĂ RI M EDICINALE D upă ce F l e m i n g (1929) a descoperit acţiunea antibiotică a spe­ ciei P enicillium notatum , din num eroase alte specii (atît de ciuperci m i­ croscopice cît şi m icroscopice) s-au obţinut substanţe care form ează g ru p a „antibioticelor44. Spre exem plu, o acţiune largă are şi streptom icina, ela­ borată de Streptom yces griseus. D intre Ascom ycete — Saccharom yces cerevisiae (Drojdia de bere) — d atorită m arii bogăţii în vitam ine (în special din grupa vitam inelor B),. enzime, zaharuri, proteine — este indicată în furunculoze, acnee, ca adju v a n t în pneum onii, gripă, diabet, gastroenterite acute infantile, en terite m uco-m em branoase, prev en tiv şi curativ în rahitism . D intre Bazidiom ycetes sînt citate ca m edicinale Fom es fom entarius (L.) Kickx. şi P hellinus igniarius (L. ex Fr.) Quel — am bele cunoscute sub n u ­ m ele popular de Iască sau Văcălie — de la care se utiliza odinioară m ă­ duva ca hem ostatică, avînd o acţiune p u r m ecanică. P ulberea de spori de la diferitele specii de Lycoperclon şi Bovista a re proprietăţi antihem oragice. TJstilago m aydis (tăciunele porum bului), care conţine alcaloizi, a a v u t o utilizare sim ilară cu Claviceps purpurea.

ÎNCRENGĂTURA LICHENES (Licheni)

Lichenii sînt talofite form ate p rin asocierea sim biotică a unei ciu­ perci cu o algă verde sau albastră, la care se adaugă şi o bacterie fixatoare de azot din genul Azotobacter. Această asociere perm ite lichenilor să se instaleze în condiţii extrem de grele, în care alte plante nu pot supravie­ ţui, prin aceasta fiind considerate ca specii pioniere. Lichenii sintetizează substanţe specifice, cum ar fi unii h idraţi de carbon (lichenina, izolichenina, p u stu lan u l ş.a.), acizi lichenici alifaţici (acid protolichesterinic, usnic, acid ventosic ş.a.), triterp en e, depside, depsidone, chinone, xantone, substanţe colorante etc. Lichenii au im portanţă economică, fiind u tilizaţi ca furaje, coloranţi vegetali în in d u stria farm aceutică şi cea a parfum urilor. Fam. PARMELIACEAE C E T R A R IA 1SLAN D IC A (L.) Ach. LICHEN DE PIA TR A ; Fr. : Lichen d’Islande ; E. : Iceland moss ! G. : Islăndisches Moos ; M. : Izlandi zuzmo ; R. : Ţ etraria islandskaia, Islandski lişainik. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în fo rm ă de m ică tufă), erect, în a lt de 8— 10 (15) cm. Lobii talului, divizaţi în două, sîn t plani, răsuciţi sau aproape tu b u lari, pe m argine cu cili groşi, rigizi ; faţa superioară b ru n ă sau verde-cenuşie, lucioasă ; faţa inferioară m ai deschisă la culoare, la locul de inserţie pe s u b stra t este roşcată, u n d e se observă şi cîteva firişoare (rizine). O rganele de în m u lţire sîn t apoteciile m arginale, lucioase, discoidale cu diam etrul de 2— 8 mm. M a t e r i a p r i m ă : tal de 8— 10 cm lungim e şi cca 0,5 mm gro­ sim e, de culoare verde-m ăslinie sau brună-verzuie pe partea superioară, uneori cu pete mici albe şi de culoare cenuşiu-deschis albicioasă pe p ar­ te a inferioară ; de consistenţă tare, elastică, aspră la pipăit. La m arginea lobilor se pot observa apotecile de form a u n u i m ic disc proem inent, de cu lo are brună. M irosul este slab, caracteristic, iar gustul pu tern ic am ar, ■mucilaginos. 131

Ecologie şi răspîndire. C reşte pe stînci şi pe platourile din zona al­ pină expuse v în tu rilo r puternice, p rin locuri uscate u neori în jnepenişuri. Se întâlneşte m ai frecvent pe M untele Mic în B anat, Ţ arcu, G odeanu, M a­ sivul R etezatului, M unţii F ăgăraşului, Parîngului, Sibiului şi în judeţele M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna, H arghita, M ureş, Suceava. Recoltarea. P erioada de recoltare depinde num ai de posibilităţile de acces în bazin, de obicei din aprilie pînă în octom brie-noiem brie. Se re ­ coltează în treg u l tal, care se desprinde uşor de pe su b stra t sau care se poate culege şi de pe sol, num ai pe vrem e uscată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră p lan ­ tele străine, acele de conifere, părţile brunificate şi înnegrite. Deoarece are u n conţinut redus de apă, uscarea se face num ai pe cale n aturală, în aer liber sau, în caz de ploaie, în şoproane bine aerate. P ă strarea u lte ­ rioară trebuie făcută în locuri uscate, deoarece produsul este higroscopic şi m ucegăieşte. R andam ent de uscare 1,2—2/1. Condiţiile tehnice de re ­ cepţie prevăd : im p u rităţi (taluri brunificate pe am bele feţe) — m ax. 5% 7 corpuri străin e organice — m ax. 3% Şi m inerale — m ax. 1% ; um idi­ tate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. C onţine m ucilagii care sînt solubile 70% în apă fierbinte, acizi lichenici dintre care : acidul cetraric şi protocetraric, aci­ d u l d, 1-usninic, acidul protolichensterinic şi fum ărie, ulei volatil cca 0,05%,. vitam inele A şi Blt iod, urm e de fridelină şi de grăsim i. P rin hidroliză h id raţii de carbon (lichenina) se transform ă în D-glucoză, iar aşa-num ita izoliehenină se dizolvă în apă la rece, iar apoi se scindează în m anoză, galactoză şi glucoză. D atorită acestor proprietăţi, în unele ţări nordice unde este răspîndit, L ichenul de p iatră se foloseşte fie p e n tru h ran a ani­ m alelor, fie p e n tru p repararea zahărului. Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. D atorită celor două grupe de substanţe diferite (substanţe am are şi substanţe mucilaginoase),. L ichenul de piatră are 'două acţiuni d iferite : substanţele am are stim ulează secreţiile stom acale şi sistem ul nervos vegetativ şi vasom otor şi prin aceasta poate fi considerat în grupa m edicam entelor tonic-am are-stom ahice. In acest caz sîn t de p referat extractele alcoolice în care se extrag substanţele am are, în tim p ce m ucilagiile răm în aproape com plet neextrase. In cazul cînd se u rm ăreşte a doua acţiune im p o rtan tă a acestei m a­ terii prim e vegetale, care se datoreşte prezenţei m ucilagiilor, atunci se utilizează e x tra ctu l obţinut la cald. M ucilagiile îşi-găsesc aplicabilitate în catarul bronhial cronic (bronşite). în cazul în care bolnavul are hiperaci­ d ita te gastrică, se în lă tu ră din produs substanţele am are p rin ex tra cţie alcoolică. In ultim ii ani, din Cetraria islandica s-au izolat antibiotice (aci­ d ul usninic şi evozina) cu acţiune inhibitoare asupra b a rilu lu i Koch. Confuzii. Din cauza folosirii p e n tru această specie şi a denum irilor im proprii de „m uşchi de p ia tră 41 sau „m uşchi de m u n te “, s-au recoltat uneori diferite specii de m uşchi propriu-zişi din zona alpină, de pe sol şi stînci. De aceea, opinăm ca aceste denum iri să nu mai fie uzitate. 132

Fam. PARMELIACEAE P A R M E L ÎA F U RFU R AC EA Ach (Evernia furfuracea) (L.) Ach. Lichen de conifere ; Fr. : M ousse d ’A rbre ; G. : Fichtenm oos ; M. : Fenyozuzm o ; R. : Parm elia Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal foliaceu, lobat, în tin s pe substrat, pînă la 12 cm lungim e ; lobii talu lu i sîn t moi, flexibili, ram ificaţi dichotom ic în m od repetat, uşor prinşi pe su b strat p rin tr-u n u l sau cîteva puncte, dar cu m arginile ridicate ; culoare : faţa superioară cenuşie-albicioasă, cea inferioară neagră, cu n u an ţe spre roşiatic la părţile tin e re ; organe de în m ulţire : izidii cilindrice (pe faţa superioară) cu rol de înm ulţire vegetativă, iar p e n tru în m ulţirea sexuată apotecii pedunculate cu discul brun-deschis, concave, 0 5 mm. M a t e r i a p r i m ă : „Lichen Furfuraceae“, lichen ram ificat, de cu­ loare cenuşie pînă la cenuşiu-înehis pe p artea superioară şi neagră pe p artea inferioară. M arginile sînt îndoite sp re in terio r în form ă de jgheab, avînd aspect bom bat. A spră la pipăit, cu m iros slab, caracteristic, gust dulceag-acrişor, m ucilaginos. Ecologie şi răspîndire. R ăspîndit îndeosebi în pădurile de conifere, devenind in v ad an t în pădurile de m olid de pe versanţii nordici, în condiţii de vegetaţie m ai p u ţin prielnice, acoperind în m are parte tru n c h iu l şi ra ­ m urile, precum şi pe sol. Mai poate fi în tîln it şi pe brad şi pin. Este răs­ p în d it în to t lan ţu l carpatic şi M unţii Apuseni, îndeosebi în Transilvania (jud. Alba, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Cluj, H arghita, H unedoara, M ureş, Satu M are), M oldova (Neamţ, Suceava), M untenia (Argeş, Dîm boviţa, Prahova), O ltenia (Vîleea). Recoltarea. Se poate face în to t cursul anului, num ai pe vrem e us­ cată, după 2—3 zile de la ultim a ploaie (în caz contrar m ucegăieşte cu uşurinţă). M etode de recoltare : desprinderea talu rilo r cu m îna ; cu aju to ru l cu­ ţitelo r ; p e n tru ram u rile înalte se foloseşte o furcă legată de o prăjină lungă, iar în tre dinţii furcii se pune o sîrm ă, dedesubtul coroanei se poate pune o prelată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră por­ ţiunile de scoarţă, talu rile brunificate sau înnegrite pe am bele p ărţi ; u s­ carea se face, în general, pe cale natu rală, în aer liber sau şoproane bine aerate, în s tra t subţire pînă la 3 cm ; se întorc zilnic, cu grijă şi se con­ trolează dacă nu au m ucegăit. Pe tim pul toam nei sau iernii se recom andă uscarea artificială, la m axim um 40°C. Se păstrează în locuri uscate, fiind foarte higroscopic. Randam ent de uscare : 1,5—2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi (resturi de ram u ri şi scoarţă) -— m ax. 1 0 % ; corpuri străin e organice (alţi licheni, ace de co­ nifere) — m ax. 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5% ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică : acizi alifaţici — hipogim nolul sau acidul ventozic, triterp en e, depside, acid fisodic, atranorină, cloratranorină etc. D epsidele în tim pul conservării se scindează p rin hidroliză, iar o bună p arte d in uleiul volatil se form ează în tim pul păstrării. Utilizări. Rezinoidele şi uleiul volatil care se form ează în tim pul condiţionării au aplicaţie în in d u stria săpunurilor şi în cea a parfum urilor. 133

Fam. USNEACEAE E V E R N IA P R U N A S T R I Ach. LICHEN DE STEJA R ; Fr. : Lichen de Chene, M ousse de chene ; G. : Eichenm oos ; M. ; Tolgyfazuzm o ; R. : E vernia (fig. 4) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în form ă de tufă), erect sau pendul, lung pînă la 10 cm ; lobii talului sîn t fixaţi de su b strat printr^un disc adeziv ; au form a unor benzi ram ificate dichotomic, nerăsucite, cu scoarţă num ai spre fa ţa superioară, verde-cenuşie sau gălbuie, faţa inferioară albicioasă ; sîn t moi, flexibili ; organe de înm ulţire : apotecii în form ă de scut brun-roşcat, foarte rare. Materia p r i m ă : „Lichen Q uercus“ sau „Lichen Q uercinum “ este constituită din ta lu l tufos, ram ificat, cu ram urile tu rtite , de 1— 5 (10) mm lăţim e, de culoare cenuşie-argintie pe am bele feţe, uneori cenuşiu-verzuie pe faţa superioară. R am urile sîn t elastice şi moi, caracter eare-1 păstrează şi după uscare. Pe su p rafaţa talu lu i se găsesc plăci albicioase, făinoase (soredii), care p rin scu tu rare îm prăştie o pulbere albă. M irosul slab arom at, gustul dulceag, acrişor, m ucilaginos. Ecologie şi răspîndire. Pe stînci, pe lem n, dar cel m ai adesea pe scoarţa arborilor foioşi din genurile Quercus (stejar) în mod deosebit, d ar şi Fagus (fag), A ln u s (anin), B etula (mesteacăn), F raxinus (frasin), Tilia (tei) în zona de şes şi deal, precum şi pe arbori fru ctiferi în livezi bătrâne şi mai p uţin îngrijite. Este răsp în d it în toate ju d eţele ţării, în special în O ltenia (jud. Dolj, Gorj, M ehedinţi, Olt, Vîlcea), precum şi în Argeş, C araş-Severin, Cluj, V rancea, Buzău, N eam ţ etc. Recoltarea. Se poate recolta în tot cursul anului (de preferinţă pri­ m ăvara, cînd se desprinde m ai uşor de pe scoarţă), pe tim p uscat, la cel p uţin două zile de la ultim a ploaie (pentru a nu mucegăi). M etode de recoltare : p e n tru înălţim ea la care poate ajunge culegă­ toru l se desprind cu m îna sau cu c u ţitu l ; p e n tru ram urile m ai în alte se foloseşte o furcă în tre dinţii căreia se pune o sîrm ă. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se face so rtarea lichenului respectiv de alţi licheni cu care creşte îm preună, precum şi de restu ri de coji şi crengi. U scarea se face pe cale n a tu ra lă în a er liber sau şoproane, poduri bine aerate, în s tr a t de pînă la 3 cm. Din tim p în tim p se întorc cu atenţie p e n tru a nu se fărâm iţa şi se controlează p e n tru a n u m u ­ cegăi. U scarea artificială se face cînd tim p u l rece nu m ai perm ite o uscare n a tu ra lă rapidă, la 35—40°. R andam ent de uscare : 1,5—2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut m axim de im p u rită ţi de 5o/0 (resturi de scoarţă — m ax. 3% , licheni în negriţi pe am bele feţe — m ax. 2%), corpuri străine organice (alţi licheni) — m ax. Fig. 4 — E v e rn ia 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5%, u m id itate — m ax. 13y0. p ru n a s tri 134

Compoziţie chimică. Conţine derivaţi ai fenolului ca acidul everninic, orcina, vanilina, sparasolul, acidul rizoninic, depside : acidul lecanoric, acidul evernic, cloratranorina etc. U leiul volatil se form ează după 6 luni de la uscare. Conţine lichenol, d e riv a t fenolic analog everniatului de m etil sau de etil, acid usnic, crizocetraric şi antranoic. Acţiune farmacodinamică. D atorită depsidelor are p ro prietăţi a n ti­ biotice. In special acidul evernic inhibă dezvoltarea b arilului tuberculozei şj a agentului patogen al difteriei. Utilizări. U leiul volatil (esenţa) se obţine cu aju to ru l solvenţilor vo­ latili (benzen, eter de petrol sau alcool absolut) şi este în tre b u in ţa t pe scară largă în industria parfu m u rilo r. ALTE SPECII DE LICHENI CU UTILIZĂRI MEDICINALE SAU ECONOMICE Lobaria pulm onaria Hoffm. (Brîn'că) — Fam . Stictaceae — cu tal foliaceu, asem ănător cu un plăm in, a fost utilizat în tre c u t pe scară largă în astm bronşic, tuse, în general, în afecţiuni pulm onare, avînd proprietăţi pectorale şi em oliente. In m edicina populară era indicat şi în „brîncă“ (um flături ale m îinilor). Peltigera canina Willd. — Fam . Peltigeraceae, conţinînd m etionină, este folosită în unele ţă ri în bolile de ficat ; odinioară — în reţe te popu­ lare — era folosit îm potriva turbării. Cladonia rangiferina Web. (Lichenul renului) — cu conţinut m are de acid usnic — antibiotic, cu spectru larg, care inhibă şi pe M ycobacteriam tuberculosis (barilul tuberculozei) ; este folosit p e n tru o pom adă num ită „U sno“, m ai eficientă decît cea cu penicilină în tra ta re a arsurilor externe şi a plăgilor superficiale, com ercializată în R. D. G erm ană („U sniplant") şi în U.R.S.S. (,,Binan“). Cladonia p yxid a ta Fr. are proprietăţi sim ilare cu Cetraria islandica (Lichen de piatră). Usnea barbata Mot. (M ătreaţa bradului) — Fam. Usneaceae — ca şi Cladonia conţine acid usnic. Unii d intre aceşti licheni au fost utilizaţi în alim entaţie, ca fu raje sau la prepararea bău tu rilo r alcoolice. Astfel, Sticta pulm onaria a fost utilizată la fabricarea berii, iar Cetraria islandica şi Cladonia rangiferina, du p ă tra ta re cu acid sulfuric diluat, dă 70% substanţe capabile ferm en ta­ ţiei alcoolice.

ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)

T alofite de talie m ică (1— 50 cm), a d ap tate la viaţă în locuri ou m u ltă um iditate. Ele sînt fixate de su b stra t p rin rizoizi, la cele m ai evoluate distingîndu-se tulp in iţă şi frunzuliţe. A u im p o rtan ţă m edicinală redusă. Speciile de S p h agnum (Muşchi de turbă), în special S. magellcinicum Brid., datorită higroscopicităţii lor, au fost utilizate după sterilizare în loc de vată, avînd totodată p roprietatea de a d istruge m icroflora din răni, d a­ to rită pH -ului acid pe care îl instalează. Pogonatum urnigerum (Hedw.) P. Beauv. (Muşchi de piatră), m uşchi m ic care form ează perniţe compacte, n um it încă şi M uşchi de pe casă, deoarece se întinde şi pe acoperişurile vechi de paie. E ra folosit în zona Năsăiudului, sub form ă de decoct, p e n tru băi locale sau generale în boala reum atism ală. Funaria hygrom etrica (L.) Sibth. (Frînghiuţă) şi P olytrichum com m u n e L. (Jabghie). Am bele specii sîn t u tilizate în m edicina trad iţio n ală p e n tru proprietăţile lor diuretice, sudorifice, astringente şi expectorante.

ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (Pteridofite)

S în t prim ele plante superior organizate, la care se deosebesc organe ad ev ărate (rădăcină, tulpină, frunze) şi ţesu tu ri bine distincte. Nu au flori, se înm ulţesc p rin spori care se dezvoltă în organe specia­ liz a te num ite sporangi care se găsesc fie la axila frunzelor, fie g rupaţi în spice term inale sau g ru p aţi în sori pe faţa inferioară a frunzei. In general, sîn t adaptate la u n clim at m ai um ed, crescînd pe locuri um broase, de obicei în p ădurile din zona d ealurilor şi a m unţilor pînă în golul alpin. D intre ele unele au aplicaţii în terap eu tică sau în practica farm aceutică dato rită prezenţei florog lucidei or (Polypodiaceae), altele d a­ to rită acidului silicic sau unor saponine cu acţiune diuretică (Equisetcicecie). D upă cercetările din u ltim ii ani, se pare că alcaloizii din altă fam ilie de pteridofite (Lycopodiaceae) a r avea unele perspective în fitoterapie. Fam . LYCOPODIACEAE LYCOPO DIUM C L A V A T U M L. PEDICUŢA ; Fr. : Lycopode ; E. : R unning Pine ; G. : K euliger B ărlapp ; M. : Kapcsos korpafii ; R. : P laun bulavavidnîi (fig. 5). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie perenă, tîrîtoare, cu ram u ri ascendente ; rădăcina ram ificată dicotom ic ; tu lp in a tîrîtoare, lungă de 0,5— 1 m, cu num eroase rădăcini adventive, filiform e, cu ram uri ascen­ dente, de 5— 15 cm şi frunze foarte dese, m ici, întregi, liniare, ascuţite şi term in a te p rin tr-o aristă ; sporangii sîn t g rupaţi în spice sporifere cîte 2 (3) pe u n pedicel, eu scvam e (bractee rărite) ; pe axul spicului sînt sporofile triu n g h iu lare care poartă u n sporange reniform cu num eroşi spori galbeni. Form area sporilor (VII—IX). M a t e r i a p r i m ă : „Herba Lycopodii“, ram u rile fără spice şi fără tu lp in i tîrîto a re cu frunze tu lp in ale mici, liniare, ascuţite, term in ate la v îrf p rin tr-o aristă incoloră. T rebuie să-şi păstreze culoarea verde după uscare, să nu aibă m iros, iar gustul este dulceag astringent. La Pedieuţă r a ­ m u rile fertile sîn t ram ificate dicotomic spre deosebire de L. annotinum 137

Fig. 5 — L y c o p o d iu m c la v a tu m

unde sînt sim ple. Sporae Lycopoăii, sporii de culoare sulfurie, alunecoşi la pipăit, n u au gust, iar m irosul este uşor răşinos. S înt foarte m ici (30— 35 m icroni), avînd la suprafaţă nişte îngroşări reticulate, m arginea ap ărînd dinţată. Pe una din feţe se află trei s triu ri rad iare în form ă de stea. D atorită aspectului caracteristic pot fi uşor diferenţiaţi m ai ales la m i­ croscop faţă de polenul de conifere, am idon sau de polenul altor plante. Sporii de P edicuţă plutesc pe apă, iar aruncaţi în flacără se aprind cu o uşoară explozie viu lum inată. P rin ardere nu produc nici fum şi nici m iros. Ecologie şi răspîndire. Începînd de pe coastele dealurilor p rin pă­ d u ri um ede, m olidişuri, brădete sau p ăd u ri de am estec, pe locuri pie­ troase pînă în zona m ontană şi subalpină. A re aceeaşi răspîndire ca şi L. a nnotinum , dar m ai frecventă decît această specie, în special în C arpaţii O rientali (judeţele Suceava, Bistriţa-N ăsăud, H arghita, M ureş, Neam ţ, Bacău, -Vrancea), în M unţii Mara­ m ureşului, în C arpaţii M eridionali (judeţele Buzău, Prahova, Braşov, Ar­ geş, Vîlcea, Sibiu, H unedoara) si în M unţii A puseni (judeţele Bihor şi Cluj). Recoltare. Partea aeriană se recoltează în iulie-august la maturarea spicelor sporifere (se recunoaşte după culoarea galbenă) p rin tăierea cu foarfeca a ram urilor ascendente, fă ră să se sm ulgă tulpina tîrîto a re , p e n tru a proteja specia, căci creşterea se face fo arte în cet (20—30 ani) ; de altfel m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lpini se respinge la recepţie. Spi­ cele se taie şi se am balează în cutii de carton. 138

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru Herba L y copodii se cu răţă ram u rile de restu rile îngălbenite de la bază şi se pun la uscat în locuri u m b rite şi bine aerisite, astfel încît uscarea să se facă cît mai rapid. U scarea artificială se face la 40— 50°. R andam entul de uscare este 2— 3/1. P e n tru Sporae Lycopodii spicele sporifere se usucă la soare, pe hîrtie, în cutii sau vase curate. D atorită uscării sporangii se deschid şi sporii cad pe h îrtie. D upă uscarea com pletă şi scuturarea spicelor, astfel încît spo­ rangii să se golească, se sitează p rin tr-o sită cu ochiuri mici, apoi prin una fină de m ătase. Sporii se usucă în continuare la soare sau în alte locuri călduroase, feriţi de curenţi de aer care-i pot antrena. 1 kg de spori uscaţi se obţine din 14— 16 kg spice. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : P e n tru Herba Lycopodii, ram u rile verzi fără cele bazale îngălbenite (se adm it p ărţi decolorate m ax. 30%) ; corpuri străine organice şi m ine­ rale — m ax. 1% p e n tru fiecare ; um iditatea m axim ă — 13%. P e n tru Sporae Lycopodii se adm it restu ri de plan tă care răm în pe sită — m ax. 0,2% ; n u se adm it corpuri străine m inerale sau organice, iar um id itatea m axim ă adm isă este de 6%. Compoziţie chimică. Din p ărţile aeriene ale speciilor de Lycopodium s-au izolat pînă în prezent, în special în u ltim ul deceniu, peste 35 alcaloizi a căror stru c tu ră şi acţiune farm acodinam ică nu a fost încă com plet elu­ cidată (clavatoxina, izolycopodina, annapodina ş.a.). Speciile L. clavatum şi L. annotinum au compoziţia chim ică asem ănă­ toare şi conţin alcaloizi m ai p u ţin toxici decît specia L. selago. D intre com­ puşii prim elor două specii m enţionăm : clavatina, annotina, lieopodina, cla­ vatoxina ş.a., iar ca alcaloid secundar nicotină. A lături de alcaloizi, în p ăr­ ţile aeriene ale plantei m ai sîn t substanţe de n a tu ră triterpenoidă, 2,1-episeratriolul, substanţe de n a tu ră flavonoidică, substanţe m inerale. Sporii conţin peste 50o/0 acizi graşi (acid hexadecenic), acid dioxistearic şi alţi acizi graşi esterificaţi cu glicerină, fito sterin e şi peste 40% m em brană celulară. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru p ărţile ae­ riene : vezi L. selago. Sporii, d atorită pro p rietăţilo r sicative, se întrebuinţează ex te rn în derm atologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. In practica farm aceutică la conspergarea pilulelor. H U P E R ZIA SE LA G O (L.) B e r n h

(Lycopodium selago L.)

BRÂDIŞOR ; Fr. : Lycopode Selagine ; G. : Tannen B ărlapp ; M. : F e n yokorpafii ; R. : P lau n baram eţ. Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : Spre deosebire de speciile L. annotinum şi L. clavatum ale căror tu lp in i lungi, tîrîto a re , pot ajunge pînă la 2 m, tu lp in ile de brădişor sîn t scunde (3— 35 cm), ascen­ dente, cu frunze lin iar lanceolate, acum inate, rigide, acoperind com plet tulpina, fiind alipite de ea. Sporii se form ează pe tulpinile fertile în sporangi uniform aşezaţi la baza frunzelor la m ijlocul ram urilor. Deşi recoltarea lor nu este re n ta ­ bilă, pot fi utilizaţi în locul celor de L. clavatum sau L. annotinum . 139

Ecologie şi răspîndire. P referă pădurile um broase, m olidişurile puţin um ede, tu rb ăriile d in regiunile subm ontane, locurile înierbate, deschise sau jnepenişurile d in regiunea subalpină pînă în cea alpină. Este răsp în d it sporadic, fără a form a asociaţii dese, în în treg u l lan ţ carpatic şi în M unţii Apuseni. Compoziţie chimică. D in p ărţile aeriene ale plantei s-au izolat p rin crom atografia circulară cel p u ţin 7 alcaloizi, d in tre care unii identici cu cei din speciile L. clavatum şi L. annotinum . A lţi alcaloizi a căror stru c tu ră n u a fost încă pe deplin elucidată s-a u dovedit a fi foarte toxici. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. In mod em piric se utilizează şi în ţa ra n oastră e x tra ctu l apos şi tin c tu ra în tra ta m e n tu l alco­ olism ului şi nicotinism ului cronic, iar în alte ţă ri şi în psoriazis. T inctura se prepară cu adăugare de acid citric în funcţie de c a n tita tea de alcaloizi existentă în m ateria prim ă .(de 2 ori can titatea de alcaloizi). Deoarece pînă la ora actuală n u a fost com plet elucidată structura chim ică a tu tu ro r alcaloizilor izolaţi din speciile de Lycopodium , datorită conţinutului şi com ponenţei variabile în funcţie de specie şi localitate şi datorită faptului că nici cercetările farm acodinam ice n u sîn t încă înche­ iate, nu se recom andă utilizarea preparatelor obţinute din p ărţile aeriene ale speciilor genului Lycopodium . LYCOPO DIUM A N N O T IN U M L. CORNIŞOR Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : R am urile de Cor­ nişor se diferenţiază de cele de P edicuţă (L. clavatum ), în special, p rin frunzele de cca 7 m m lungim e aşezate aproape orizontal şi m u lt mai rare decît la Pedicuţă. Frunzele de Cornişor nu sîn t prevăzute cu aristă, iar pe dos sînt p ro n u n ţa t nervate. Sporii sînt asem ănători celor de Pedicuţă, d iferenţiindu-se num ai la microscop, p u ţind fi u tilizaţi în locul celor de L. clavatum . Ecologie şi răspîndire. Specie frecventă în e ta ju l m o n tan superior p în ă la 1 800 m altitudine, .mai ra ră în zona subalpină, în locuri um broase şi um ede, p rin m uşchi, în m olidişuri şi pe locuri stîncoase, pe m arginea rîpelor um broase. P rezentă în M unţii M aram ureşului, T ransilvaniei de nord, în C arpaţii O rientali şi M eridionali şi M unţii Bihorului. Observaţii. P e n tru protecţia plantelor de Lycopodium , a căror dezvol­ tare este foarte len tă (20—30 ani), este interzisă sm ulgerea tulpinilor. Se vor recolta num ai ram urile, cu foarfeca, deasupra tu lpinilor tîrîtoare. De altfel, m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lp in i se respinge la recepţie. Compoziţie chimică. A sem ănătoare cu cea a speciei Lycopodium cla­ vatum . In plus, din p ărţile aeriene ale plantei s-a u izolat izolico padina şi un nou alcaloid annapodina. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru spori acţinea şi utilizările sîn t aceleaşi ca şi la Pedicuţă. P e n tru p ărţile aeriene : vezi L. selago. Sporii de Lycopodium figurează în „Farm acopeea R om ână1* ed. a IX -a (F.R.IX). Sintetic, deosebirile d intre L. clavatum şi alte specii de Lycopodium sîn t urm ătoarele (fig. 6) : 140

Spre deosebire de L. clavatum , L. selago (Brădişor) n u are tu lp in i tîrîto a re ci ascen­ dente, ia r sporofilele, asem ănătoare cu fru n ­ zele asim ilatoare, n u sînt strînse în spic ; la L. a nnotinum L. (Cornişor) frunzele sîn t m ai ra re decît la L. clavatum , iar ram urile au un sin g u r spiculeţ şi n u cîte 2 ca la specia sus am in tită. Fam. SELAGINELLACEAE SE L A G IN E L L A HELVET1CA (L.) Spring STRUŢIŞORI. P la n tă m ică din zona m on­ tan ă , ram ificată dichotom ic, cu frunzuliţe m ici dispuse pe 4 rînduri, din care 2 lateraie m ai m ari. î n zona M unţilor A puseni se folosea pen­ t r u băi co n tra „celor d in v în t“, noţiune vagă ce se referă p robabil la diferite boli „aduse de v în t“.

Fig. 6 — D ife re n ţie re a sc h e ­ m a tic ă a sp e c iilo r d e L y c o p o ­ d iu m : L y c o p o d iu m c la v a tu v i (L.cl.), L y c o p o d iu m sela g o (L.s.), L y c o p o d iu m a n n o tin u m

Fam. EQUISETACEAE EQ UISETUM A R V E N S E L. COADA CALULUI : Fr. : Prele, Q ueue-de-C heval ; E. : H o rs e ta il; G. : A ckerschaehtelhalm ; M. : Mezei zsurlo ; R. : Hvoşci palevoi. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : perenă ierboasă, erectă, cu tulpini de două feluri (în ordinea apariţiei) : fertile (15—40 cm) şi sterile (20—60 cm) p artea su b teran ă : rizom negricios, ram ificat, cu tubercule, lung pînă la 2—3 m. T ulpinile aeriene fertile apar prim ăvara devrem e (III—V), sîn t brune-deschis, cu frunze bru n ii concrescute în vagine, se term in ă p rin tr-u n spic sporifer ovat, lung de cca 3 cm şi gros pînă la 0,8 cm. Cele sterile a p a r la începutul verii (VI—IX), sînt de culoare verde-deschis, cu coaste evidente (6— 19), aspre şi tari datorită silicaţilor cu care sîn t im pregnate, ram ificaţii în v erticil la fiecare nod, acestea avînd 4 m uchii şi fiind pline la in terio r cu m ăduvă. Frunzele sîn t reduse la m ici solzi, deoarece tu lp in a are ro l asim ilator (fig. 7a). M a t e r i a p r i m ă : Herba E quiseti este constituită din tulpini sterile, subţiri, brăzdate de 6— 19 coaste pronunţate, aspre, cu lacuna cen­ tra lă m ică. V aginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, cu 6— 19 dinţi m ai închişi la culoare. R am urile sîn t de obicei sim ple, ra r ram i­ ficate, de obicei în 4 m uchii adînci şi fă ră lacună centrală, aspre la pipăit. F ără m iros, fără gust, m estecată în tre d in ţi scîrţîie. N u se adm it p ărţi brunificate, restu ri de rizom i sau alte specii de E quisetum . P e n tru a evita confuzii şi su b stitu iri n u se ad m it tu lp in i fertile, deşi sub aspect farm acodinam ic şi acestea au acţiune sim ilară tulpinilor sterile. 141

Fig. 7 — E q u is e tu m a rv e n se (a) ; E q u is e tu m p a lu s­ tre (b)

Ecologie şi răspîndire. A m plitudine ecologică m are, crescînd din zona de cîm pie pînă în cea m ontană, în locuri um ede, adesea în m asă, pe m arginea apelor, în lunci, ca b u ru ian ă în culturi (în special în porum bişti), pe locuri rîpoase, fugitive, pe terasam entele căilor ferate. Este p re­ zentă pe o m are v arietate de soluri, de la nisipuri pînă la te re n u ri arg iîoase. In can tităţi m ai m ari se găseşte în T ransilvania (toate judeţele), M oldova (judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău), M untenia (judeţele Buzău.,, Prahova, Dîm boviţa, Argeş), O ltenia (judeţul Vîlcea). Recoltare. Perioada optim ă iulie-septem brie. Se recoltează tulpinile sterile de la 5— 6 cm de sol p rin tăierea cu secera sau cuţitul (prin r u ­ pere se face cu m ultă greutate). P regătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. Se curăţă plan ta de specii străine şi părţile recoltate prea de jos, brune. P e n tru a evita Ia uscare brunificarâa plantei, care se face destul de uşor, plantele se

vor pune în locuri um brite, d a r bine a erisite şi se v o r întoarce zilnic. La uscător se pune la o tem p eratu ră de 40°. R andam ent ele uscare 3—5/1. Condiţiile tehnice de calitate p e n tru „Herba E quiseti“ prevăd că se p o t prelua num ai tulpini sterile cu m ax. 3% plante decolorate sau bru n ificate, corpuri străine organice m ax. 2o/0 şi m inerale m ax. lo/0, um idi­ ta te m ax. 13o/0. Orice lot în care apar alte specii de Equisetum , în special E qu isetu m palustre — se respinge. Compoziţie chimică. D intre com ponentele principale identificate m en­ ţionăm acidul silicic 5— 7% în m ateria prim ă uscată, din care 10—20/o se află sub form ă solubilă, o saponină equisetonina (oca 5%) substa-nţă cu p ro prietăţi slab hem olitice care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină. A lături de aceste com ponente principale, planta m ai con­ ţine galuteolina şi izoquercetina — substanţe de n a tu ră flavonoidică, al­ caloizii 3-m etaxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, a rticu latidina şi izoarticulatidina — substanţe de n a tu ră glicozidică considerate ca antivitam ine B1( o fitosterină ;(3-sitosteroî, acid m alic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dim etil sulfone, vitam ina C şi urm e de ulei volatil. în sporii de E. arvense au fost identificaţi acizi cu la n ţ lung or, w-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Unii autori atribuie efectele diuretice prezenţei acidului silicic, iar alţii equisetoninei. S-a de­ m o n strat pe cale ex p erim entală că fracţiunile extrase în alcool au o ac­ ţiune diuretică puternică faţă de extractele apoase obţinute la cald, de­ oarece în tim pul fierberii substanţele organice responsabile de acţiunea diuretică s-ar distruge. In ceea ce priveşte acţiunea hem ostatică cunoscută încă din antichi­ tate, cercetările efectuate „in v itro “ au dem onstrat că sucul celular proas­ p ăt de E. m a xim u m , care are, după cum s-a arătat, o compoziţie chim ică foarte asem ănătoare speciei E. arvense, are acţiune anticoagulantă. în schim b, sucul celular proaspăt „in vivo“ ad m inistrat la anim ale de labo­ ra to r are acţiune coagulantă a sîngelui. După neutralizare, acest suc se separă în două fracţiuni, u n precip itat şi o soluţie lim pede. S-a dem onstrat, de asem enea, că p recip itatu l are acţiune coagulantă, în tim p ce lichidul lim pede rez u lta t în urm a neutralizării, anticoagulantă. C ercetările recente atribuie acţiunea anticoagulantă „in v itro “ prezenţei acizilor fosfor ic şi aconitic, acizi care în organism ul anim al se inactivează repede, răm înînd num ai substanţele cu p ro prietăţi coagulante. Aceste ex p erim en tări de­ m onstrează acţiunea coagulantă şi justifică utilizarea extractelor fluide d in E. arvense şi E. m a x im u m ca hem ostatic în m etroragii, m enoragii, epistaxis sau hem oragii de altă n a tu ră şi în tra tam e n tu l hem oroizilor. In prezent, preparatele din aceste două specii se utilizează în prim ul rîn d p e n tru acţiunea diuretică şi declorurantă şi în tra tam e n tu l hem ora­ giilor m enţionate. C ontraindicate la cei eu litiază renală, p reparatele din speciile de E qui­ se tu m m enţionate se utilizează ca rem ineralizant a d ju v a n t în tuberculoza pulm onară. De asem enea, u nii a u to ri găsesc justificată utilizarea prep ara­ telor de E quisetum în tra tam e n tu l anem iei secundare prin m ărirea n u ­ m ăru lu i de eritrocite în tim p ce în anem iile prim are nu se constată nici o acţiune. 143

S-au o b ţinut rezultate bune în anem iile secundare la bolnavii de neoplasm gastric, m etroragii, endom etrite şi ulcer gastric, în schim b nu s-au obţinut rezultate în cloroză. Herba Equiseti in tră în compoziţia ceaiurilor antireum atic, d iu retic nr. 2 şi 3 şi în produsul fitoterapeutic Diurenob. In „farm acia casei"4 C oada-calului se prepară sub form ă de decoct 4— 5 linguriţe la 1 rlz litru apă care se bea în tim pul zilei. M aceratul la rece în aceleaşi proporţii (4— 5 linguriţe la 1 1/2 litru apă) este m ai efi­ cient. P e n tru prepararea m aceratului la rece planta se spală bine în cu­ r e n t de apă. EQ UISETUM T E L M A T E JA Ehrh. (E quisetum m a x im u m Lam.) PÂ RUL PORCULUI ; COADA CALULUI MARE Caractere de recunoaştere ale plantei şi materiei prime. T ulpini ste­ rile, viguroase, cu d iam etru l de 1— 1,5 cm, internodii pînă la 10 cm lu n ­ gime, de culoare albă-gălbuie, cu dungi p uţin proem inente, slab evidente, cu lacună centrală largă. Vaginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, m ai palide la partea inferioară, term inîndu-se în 15— 40 dinţi de culoare brună-închis. R am urile sîn t lungi de 15— 20 cm, sim ple sau ram ificate, aspre la pipăit, cu 4— 9 coaste, cu vaginile uşor bom bate, cu 4— 5 dinţi fin ascuţiţi la vîrf, nepersistenţi (caduci). Ecologie şi răspîndire. P rezin tă o mare v ariab ilitate faţă de facto rii clim atici şi edafici (natura solului), precum şi faţă de factorii ecologici indirecţi. Această v ariab ilitate şe m anifestă, în special, la tulpinile sterile. Sub d iferite form e, v arietăţi sau m onstruozităţi se întîlneşte în aproape to ate judeţele ţării, pe m arginea apelor, pe coaste rîpoase, locuri um ede, p ă d u ri m ocirloase, p rin p ăd u ri um ede şi pe m arginea şanţurilor. Se in sta­ lează repede pe su rp ă tu ri de teren, în locuri cu apă freatică la suprafaţă. C reşte la şes, în regiunile deluroase pînă la m unte. Compoziţie chimică, acţiune farmacodinamică. F oarte asem ănătoare cu cea a speciei E. arvense, putând fi utilizată, în locul acesteia. în frac­ ţiu n ea lipidică ex trasă din sporii de E. m a x im u m s-a u identificat acizi c u la n ţ lung a, w -dicarboxilici la fel ca şi la E. arvense. Observaţii. Specia E quisetum palustre (fig. 7 b) nu se recoltează ca p lan tă m edicinală deoarece conţine o serie de alcaloizi toxici, in tre care p a lu strin a şi palustridina prezenţi şi în E. arvense dar în cantităţi m u lt m ai mici. Este foarte toxică şi p e n tru sectorul veterinar, prezenţa în fân a tît a acestei specii, c it şi a altor specii ale genului fiind periculoasă. La cal poate produce pareza m em brelor posterioare, iar la ovine şi bovine produce a v o rt şi hem aturie. Alcaloizii din speciile de E quisetum , în special la ca­ baline, ovine şi bovine, au o acţiune paralizantă asupra centrilor cere­ brali şi spinali, iar m oartea poate surveni, în funcţie de cantitatea ingerată, după cîteva ore sau după cîteva zile. Intoxicaţiile la anim ale cu aceste specii se datoresc şi altor factori favorizanţi necondiţionaţi de pre­ zenţa alcaloizilor. 144

Confuzii fa ţă de E.arvense. Trebuie prevenită cu m ultă atenţie recol­ ta re a altor specii de Equisetum , care nu toate au pro p rietăţi m edicinale, ci chiar un g rad în alt de toxicitate, cea m ai periculoasă fiind E quisetum palustre care creşte în general în zone cu exces de um iditate. E. palustre L. (Barba u rsu lu i de bahne) — în general cu u n singur fel de tulpini, term inate cu spic sporifer ; ram ificaţiile în secţiune cu 5 m uchii şi lacuna goală ; vagine cu m argine m em branoasă albă. E. silvaticum L. (Ruşinea ursului) — ram ificaţii foarte subţiri, ple­ cate în jos, term in ate în mici spini. E. m a x im u m L. (Coada calului m are) — m u lt m ai în altă (pînă la 1,20 m), groasă de 1— 1,5 cm, foarte ram ificată, ram ificaţiile cu 8 m uchii şi cu lacuna goală. Poate fi folosită în scop m edicinal. ALTE SPECII DE EQ V ISE TA C E A E CU UTILIZĂ RI MEDICINALE E. hiem ale L. (Pipirig de m unte) — recom andat în hem oragii, m etroragii, leucoree, afecţiuni oculare (conjunctivite, inflam aţii ale căilor lacri­ m ale etc.), disenterie, diuretic, expectorant, febrifug. Fam . ASPIDIACEAE (Fam. Polyipodiaceae) D R Y O P T E R IS F IL IX -M A S (L.) Schoitt. (Polypoclium filix-m a s L., A sp id iu m filix -m a s (L.) Schw., N ephrodium filix -m a s (L). Richard.) FERIGA ; Fr. : Fougere m âle ; E. : Male F ern ; G. : E chter-W urm fa rn ; M. : Erdei pajzsika ; R. : Scitovnic m ujskoi (fig. 8) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, înaltă pînă la 1,20— 1,40 m ; p artea subterană : rizom lung pînă la 30 cm (ex­ cepţional pînă la 0,80— 1 m), oblic-ascendent, gros de 1— 2 cm ; prezintă la suprafaţă restu ri brune-închis, dispuse im bricat, ale peţiolilor din anii precedenţi, lungi pînă la 4— 5 cm şi groase de 0,5— 1 cm, care acoperă în întregim e rizom ul propriu-zis, astfel încît diam etrul to ta l ajunge la cca 4— 5 cm ; acestea sînt însoţite de solzi m em branoşi ; spre partea infe­ rio a ră a rizom ului se găsesc rădăcini adventive subţiri, negricioase, iar spre v îrf inserţia peţiolilor frunzelor tinere şi m uguri foliari ; rizom ul şi restu rile de peţiol sîn t verzi în secţiune ; tu lp in a aeriană : lipseşte ; fru n ­ zele : cele tinere apar circinat (răsucite în form ă de capăt de cîrje), aco­ p e rite de solzi, lungi pînă la 1,40 m, peţiol scurt (— 30 cm) acoperit cu p a­ lei m em branoase, brun-roşcate, lim b dublu penat-sectat, cu 19— 30 pe­ rechi de segm ente prim are, cu ultim ele segm ente numitie pinule, de form ă oblongovate, dinţate pe m argini, cu v îrf ro tu n jit. Deoarece frunzele au dublu rol, a tît asim ilator, cît şi de sporofile, pe spatele pinulelor se gă­ sesc g ru p ări de sporangi num ite sori, protejate de m em brane num ite in duzii ; sorii se observă de-a lungul nervurilor, sub form a unor puncte fru n ze (5—8 la fiecare pinulă). 145

Fig. 8 — D ry o p te ris filix - m a s

M aturarea sporilor — (VII—IX). M a t e r i a p r i m ă : bucăţi de rizom i lungi de 10— 15 (30) cm, cu diam etrul de cca 5 cm, ou restu ri de peţioli bruni-negricioşi, lungi de 2— 4 cm, cu diam etrul de cca 1 cm, acoperiţi cu solzi m em branoşi, m ătăsoşi, brun-roşcaţi. P a rte a e x te rn ă a restu rilo r de peţioli este ro tu n jită, iar p ar­ te a in tern ă plată sau uşor concavă. Pe rizom se găsesc uneori restu ri de radicele. în secţiune, rizom ul proaspăt este de culoare verde-deschis, iar pro­ dusul vechi de .culoare brună-roşcată la interior. M irosul slab, gustul dul­ ceag, a strin g e n t .şi iute. După um ectare cu hidroxid de sodiu 30o/0 are m iros de violete. Ecologie şi răspîndire. Specie com ună în regiunea inferioară a m un­ ţilor, prin păduri şi tu fărişu ri, prezentă şi în etaju l m ontan superior pînă în cel subalpin, în locuri um brite, p rin bur-uienişuri de depresiune, spo­ radică în m olidişuri. C reşte deseori în asociaţie cu A th y riu m filix-fem in a . Com ună în întreg lan ţu l carpatin şi în M unţii Apuseni. Specie sensibilă la poluare atm osferică. Este m ai răsp în d ită în T ransilvania şi B anat (judeţele Arad, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Braşov, C araş-Severin, Cluj, Covanşa, H arghita, H une­ 146

doara, M aram ureş, M ureş, Sălaj şi Sibiu), în M oldova (judeţele Bacău, Neam ţ, Suceava, Vrancea), în M untenia (judeţele Argeş, Dîm boviţa, P ra ­ hova) şi O ltenia (Gorj şi Vîlcea). Recoltarea. Se face p rim ăv ara în martie-tmai, dar m ai ales toam na, începînd din septem brie pînă în noiem brie, cînd conţinutul de principii active este m ai ridicat. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după re ­ coltare se scu tu ră de păm în t şi de restu rile de frunze, ram u ri de la alte plante ; se curăţă de rădăcinile adventive şi de frunze ; se îndepărtează p ărţile m ortificate şi se cioplesc cu cu ţitu l peţiolii pînă apare culoarea verde. N u se spală deoarece principiile active sînt foarte solubile şi nici n u se taie în lungim e deoarece acestea se distrug p rin oxidare şi culoarea se schim bă din verde în brună. U scarea se face la um bră, fie întinse în tr-u n singur s tra t pe podele curate, bine m ăturate, fie b ătu te în cuie pe pereţi, pe şipci, pe g arduri um brite. Dacă nu este posibilă o uscare rapidă, din cauza um id ităţii atm o­ sferice ridicate, se va face uscarea pe cale artificială la cel m u lt 35° (even­ tu al pe ram e dispuse lîngă uscătoare, în special la cele tunel). Randam en­ tu l de uscare este de cca 3,5 j l . Condiţiile tehnice de recepţie prevăd d rep t conţinut de im p u rităţi adm is — m ax. 5% (rizomi de culoare b ru n ă la interior, cu restu ri de peţioli m ai lungi de 5 cm), corpuri străine m inerale — m ax. 2% (organice — nu se adm it), um iditate m axim ă — 15%. Compoziţie chimică. Compuşi de n a tu ră floroglucinică : filicina (m arspidina) sau acidul filicic, acidul |oc şi (3 — flavaspidic, respectiv derivaţi de tipul floroglucinbutirofenonei, 0,04% ulei volatil form at din esteri ai acidului b u tiric cu alcoolul hexilic şi octilic, tanin, 5— 6% u lei gras, aspidinol, albaspidina, paraaspidina, deaspidina, rezine, tan in etc. Cu cît co nţinutul m oleculei în nuclei de tip floroglucinic este m ai m are, acţiunea terapeutică este m ai pronunţată. V echiul com pus cunos­ cu t sub denum irea de film aronă nu s-a dovedit a fi o subst'anţă u n itară, avînd m ai m ulte com ponente. C onţinutul în principii active diferă în func­ ţie de epoca de recoltare, localitate şi tim pul de păstrare. Acţiunea farmacodinamică şi utilizări terapeutice. A cţiunea parali­ zantă asupra m usculaturii şi sistem ului nervos şi m otor al paraziţilor in ­ testinali din clasa Cestode este datorată în special derivaţilor floroglucinbutirofenonei. D upă desprinderea parazitului de pereţii intestinali, p rin ad m in istrarea unui purgativ, acesta este elim inat. In trecu t Se recom anda ad m inistrarea unui p urgativ solid. C ercetările recente au dem onstrat că uleiul de ricin este p u rg ativ u l cel m ai convenabil, fă ră ca acesta să con­ trib u ie la creşterea p uterii de resorbţie a principiilor active din rizom ul de Ferigă. In orice caz, produsele farm aceutice pe bază de Ferigă se ad­ m inistrează în unele ţări cu pru d en ţă la om şi num ai sub supraveghere m edicală. Nu se adm inistrează la copii sub 10 ani şi la persoanele care au depăşit vîrsta de 60 ani. T oxicitatea produselor pe bază de Ferigă se m anifestă p rin sim ptom e gastro-enterice (colici abdom inale, vornă, diaree), tu lb u ră ri de n a tu ră n e r­ voasă, vizuale şi auditive şi asupra sistem ului cardio-vaseular, ceea ce face ea în prezent ia noi preparatele din această plantă să n u m ai fie adm i­ n istrate la om. Se utilizează frecvent în m edicina veterinară. 147

I n ţa ra noastră a fost p rep arat u n to ta l de floroglucide din rizom ul de Ferigă, avînd acţiune farm acodinam ică certă şi m are stabilitate în tim p. Produsele farm aceutice din Ferigă se utilizează şi în m edicina veterin ară. Observaţii. Cu aceeaşi acţiune, chiar mai ridicată decît D ryopteris fiiix-m a s, este şi rizom ul p rovenit de la specia D ryopteris spinulosa (Miill.) O. Ktze sinonim cu D. austriaca subsp. spinulosa sau D. austriaca (Jacq) W oynar. U nele d in tre speciile de Ferigă m enţionate se utilizează în m edicina populară în reum atism şi lumbago, fără o justificare ştiinţifică. Rizom ul de F erigă se va reînnoi în fiecare an. Confuzii. Se produc cel mai adesea cu rizom ii de la urm ătoarele specii : A th y riu m filix jem in a (L.) R oth -— Ferigă fem eiască şi D ryopteris spinulosa O. F. Miill. (fig. 9). Rizom ul de Ferigă m edicinală este m u lt m ai m are, depăşind uneori 30 cm (la celelalte n u depăşesc 10 cm), iar în secţiune are 8— 12 puncte ovale în cerc (la celelalte num ai 2— 5 puncte). P eţiolul speciei m edicinale este lung de cca 30 cm, ia r în secţiune are 8— 12 puncte albicioase în sem icerc (la A th y riu m sîn t doar 2 puncte, iar la D. spinulosa, 6). La lim bul frunzei ultim ele term in aţii sîn t ro tu n jite (la celelalte specii aripioarele sîn t ascuţite). La A th y riu m filix -fe m in a sorii sînt alungiţi în ferm ă de sem ilună, iar la D. filix -m a s sorii sîn t rotunzi, acoperiţi în ti­ n ereţe cu o m em brană reniform ă.

Fig. 9 — D ife re n ţie ri în tr e sp e c ia D ry o p te r is filix - m a s şi a lte sp ec ii d e fe rig i : I, s e c ţiu n e în rizo m . II, s e c ţiu n e în p e ţio i ; III, a s p e c tu l fo lio le lo r D = D ry o p teris filix -m a s ; A = A th yriu m filix -fem in a ; S = D r y ­ o p teris spinulosa

143

ALTE SPECII DIN CLASA FILICATAE (FILICOPSIDA) CU UTILIZĂ RI MEDICINALE O phioglossum vu lg a tu m L. (Limba şarpelui) — p artea aeriană are pro­ p rie tă ţi tonice şi astringente. A sp len iu m trichomcines L. (Straşnic) ■ — partea aeriană în m edicina tradiţională în scleroza splinei. C ystopteris fragilis (L.) Bernh. (Ferigă de piatră) — utilizată ra r în m edicina populară îm potriva guturaiului. Ceterach ojficinarum (L.) W illd. (Unghia ciutei) — specie p u ţin răsp în d ită pe stîncăriile d in su d u l ţării, în special în M unţii B anatului. I se atribuie p ro p rietăţi astringente şi diuretice. A proape neutilizată. P hyllitis scolopendrium (L.) Newm, (Năvalnic) — singura ferigă cu fru n ză întreagă, cu p ro p rie tă ţi astringente şi diuretice, indicată în infuzii p e n tru siropuri calm ante. în m edicina populară folosită în tuse. răni, febră. P olypodium vulgare L. (Feriguţă dulce) — specie cu rizom mic, ori­ zontal, p uţin cărnos, cu frunze sim plu penat compuse, de 10—20 (30) cm lungim e, persistente şi iarna. C reşte în special pe stînci um broase acope­ rite de m uşchi, în p ăduri şi pe rîp i argiloase din regiunea subm ontană şi m o n ta n ă (fig. 10).

Fig. 10 — P o ly p o d iu m v u lg a r e

14»

Rizomul, partea utilizată, de grosim ea unui creion, este p u ţin turtit,., cu restu ri de radicele şi urm ele bazelor foliare din anii anteriori. U sc a t este de culoare roşcat-brună la exterior, verde la in terio r în cazul în care nu este prea vechi. A re m iros neplăcut, gu stu l la început zaharos, dulceag, apoi acru, neplăcut. Conţine cca 5% zahăr, 8% ulei gras, o saponină, amidon, glicirizină. D in rizom ul de Feriguţă s-a izolat u n glicozid sapogenetic, polipodina şi o răşină. A re acţiune laxativ-purgativă, p uţin u tiliz a t p e n tru aceste efecte. A fost folosit p e n tru acţiunea colagogă, fără efecte drastice, în special la cei cu dischinezii biliare însoţite de constipaţie şi în icterul cataral. în m e­ dicina tradiţională recom andat în calculi ai a p aratu lu i u rin ar. Rizom ul uscat s-a dovedit a fi m ai activ decît cel proaspăt. Woodsia ilvensis (L.) R. Br. (Ferigea). Specie care vegetează pe s tîn cării pe versan tu l transilvănean al Carpaţilor. Sorii (grupările de spo­ ran g i uscate) se p resărau pe rănile făcute prin tăieturi.

ÎNCRENGĂTURA PINOPHITA (GYMNOSPERM ATOPH YTA)

P lan te lem noase, arbori sau arbuşti, cu frunze aciculare sau solzoase. S ăm în ţa nu este închisă în fruct, sem inţele stînd la baza carpelelor dis­ puse în form ă de con. Din această grupare, cele m ai im portante p e n tru flo ra Rom âniei sîn t coniferele, arborii sau arbuştii cu frunze persistente (cu excepţia lui Larix decidua L. — Zadă) şi caracterizaţi p rin existenţa unor canale rezinifere (exceptând Taxus baccata L. — Tisa). Se ântîlnesc îndeosebi în zona m ontană şi subalpină. Coniferele, pe lângă im p o rtan ţa lor m are in economâa naţâonală, dau ş i unele produse accesorii care au aplicaţie în in d u stria farm aceutică şi In cea cosmetică. Mai p uţin utilizate ca atare, m ateriile prim e care de m u lte ori sîn t deşeuri ale exploatărilor forestiere furnizează gudroane vegetale, uleiuri volatile, oleorezine sau tanin.

Ordinul CONIFERALES (PINALES) Fam. PINlACEAE A B IE S A L B A M IL L . {A. excelsa L.K. ; A . pectm ata Lam. et. D.C.) B R A D ; Fr. : Sapin ; E. : Silver fir ; G. W eisstanne ; M. : Jegenyefenyo ; R. : P ih ta belaia. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore de talie mare, pînă la 50 m înălţim e, cu profil cilindric, tulpina dreaptă, cilindrică, cu ram u ri în verticile etajate regulat, dispuse orizontal. Scoarţa cenuşiu-verzuie, ne­ tedă în tinereţe, cu ritidom cenuşiu, avînd solzii poligonali la o vîrstă m ai înaintată. Frunzele, dispuse pectinat, pe două şiruri, sînt aciculare, tu r ­ tite, iar după cădere lasă cicatrice circulare, netede. Florile unisexuate, cele fem ele dispuse în conuri erecte, cilindrice de 10— 20 cm lungim e, brune-rosietice ; cele bărbăteşti gru p ate în am enti groşi gălbui, înflo ­ reşte — (V— VI). M a t e r i a p r i m ă : C etina de brad este form ată din răm urele pînă la m axim um 20 cm lungim e şi 10—15 m m grosim e, avînd acele de cca. 2 cm lungim e şi 2— 3 m m lăţim e. Ele sîn t tu rtite , la v îrf obtuze şi 151

em arginate, pe o faţă cu o brazdă în lung, verzi întunecate, iar pe dos cu două dungi albe-albăstru.' (stomate). Acele sînt dispuse pe lu jerii tin e ri laterali pe două rîn d u ri, iar la arborii b ă trîn i şi pe ram urile cu conuri îngrăm ădite către faţa superioară a lujerului. P e n tru obţinerea uleiu lu i v o latil se pot utiliza ram urile cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere, după condiţionare. La cerere, se recoltează m ugurii de B rad (Turiones A bieti) de pe ra ­ m urile copacilor tăiaţi prim ăvara în exploatările forestiere. Ecologie şi răspîndire. Specie din etaju l m ontan, la lim ita d intre F ag şi Molid cu care de obicei creşte în amestec. Form ează şi păduri curate (brădete). Creşte pe versanţii m ai um ezi, în special în tre 600 şi 1 200 m în C arpaţii O rientali şi în tre 700— 1 300 m în C arpaţii M eridionali, pe soluri brune de pădure foarte profunde, avînd preten ţii reduse faţă de lum ină. Se în tîlneşte în to t lan ţu l carpatic, în special C arpaţii O rientali (Bucovina, M oldova în bazinul văilor B istriţei, Sucevei, Moidovei, T a rcăului şi T rotuşului — în judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău şi Vrancea), precum şi în judeţele M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna şi H arghita, iar în C arpaţii M eridionali în M unţii Bucegi, Sibiului, Parîng, Retezat, Ţarcu-G odeanu, Cernei, Sem enicului, A lm aşului şi Poiana Ruscăi. în M un­ ţii B anatului coboară pînă la 450 m altitudine. Este prezent şi în M unţii A puseni (Bihorului şi Gilăului). Recoltare. C etina se recoltează în to t cursul anului, în m ăsura în care este posibil accesul în parchetele în exploatare, num ai de pe ram u ­ rile tăiate. Se taie de pe acestea răm urelele (,,lăbuţele“) acoperite de ace de 10— 15 cm lungim e (m axim um 20 cm) şi cu o grosim e de 10—-15 m m. Se tran sp o rtă cît m ai repede la centrele de distilare. P e n tru produsul Turiones A b ieti se recoltează m ugurii prim ăvara t o t d in exploatările forestiere, înainte de începerea vegetaţiei (III, IV). Se culeg cu m îna, rup în d u -se cu răm urelele de susţinere care nu trebuie să depăşească 3 mm. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Cetina, tran sp o r­ ta tă în saci sau saltele speciale spre locul de încărcare în m ijlocul auto, se păstrează a tît aici cît şi la locul de p relucrare pe un tere n uscat, fe rit de soare, pe o platform ă de crengi m ai groase. Se pune u n s tra t de 20— 30 cm, apoi bile sau m anele la 1—2 m, a lt rîn d de cetină, alte bile — pînă la 1,50— 2 m, apoi se scot m anelele sau bilele, în locul lor răm înînd canale de aerisire p e n tru a se evita încingerea cetinei. D easupra se pun. crengi sau rogojini p e n tru a se feri de razele solare. în orice caz, in tro ­ ducerea în procesul tehnologic treb u ie să se facă cît m ai repede, ştiut: fiin d că — m ai ales v ara -— procesul de ulei volatil scade pînă la 50o/0. P e n tru încărcarea m ai bună a m ijloacelor de tra n sp o rt se poate face balotarea. La m uguri se ru p răm urelele m ai m ari şi se aleg de im p u rităţi şi corpuri străine. U scarea se face pe ram e acoperite cu hîrtie, în cam ere încălzite sau în uscătoare la m ax. 35°. La o uscare înceată m ugurii se* desfac şi produsul pierde din calitate. R andam entul la uscare 1,5—3,5/1. 152

Condiţiile tehnice de recepţie la cetină prevăd u n conţinut m axim de fru n z e brunificate de lo/0 neadm iţîndu-se ram u ri fă ră frunze ; corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. O,5o/0 la fiecare ; u m id itatea norm ală a produsului proaspăt. P e n tru m uguri v. Turiones Pini. Compoziţie chimică. U leiul volatil o bţinut p rin an tren are cu vapori de apă conţine în principal : 1-ot-pinen, 1-lim onen, 1-acetat de bornil, aldehidă laurică şi sesquiterpene. C onurile de b rad conţin ulei volatil bogat în a-p in en borneol, u n alcool, sesquiterpene. Frunzele conţin în tre 360 şi 800 mgo/0 acid ascorbic (vit. C). Scoarţa de B rad conţine 4— 8% tanin. R ăşina din scoarţă se poate utiliza la fabricarea terebentinei care, după purificare, dă produsul fa r­ m aceutic „A etheroleum terebinthinae“. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită com ponen­ telo r din uleiul volatil, stim ulează secreţiile m ucoaselor, fiind u tilizat în special ca expectorant. Slab diuretic. E xtern, în can tităţi m ai m ari, are acţiune revulsivă. Se utilizează în fitobalneologie : uleiul volatil obţinut p rin a n tre n are cu vapori de apă în am estec cu e x tractu l apos o bţinut din restu rile de la antrenare, evaporate la presiune redusă pînă la o consis­ te n ţă siropoasă se poate utiliza la băi. Băile de e x tra ct de conifere (Brad, M olid, Pin) se recom andă în boli ale sistem ului nervos, în reum atism şi în nevralgii de n a tu ră diferită. D upă baie se recom andă u n repaus de 1/2— 1 oră la pat. PICEA ABIES (L.) K arsten (Picea excelsa (Lam.) Link, P inus excelsus Lam., Piceci vulgaris Link.) MOLID ; B R A D ROŞU ; Fr. : Epicea ; E. : Spruce ; G. : Fichte ; M. : Lucfenyo ; R. : E l’ evropeiskaia Caractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore de talie m are pînă la 50 m înălţim e şi 2 m diam etru, cu tu lp in ă cilindrică, dreaptă, cu ram u ­ rile verticilelor întinse orizontal sau aplecate spre extrem ităţi, încovoiate în sus, form înd o coroană ascuţit-piram idală, uneori aproape colum nară. Scoarţa brun-roşcată pînă la cenuşiu se exfoliază în solzi subţiri. M ugurii sîn t nerăşinoşi. F runzele sub form ă de ace divergente în d rep tate de ju r îm p re ju ru l lu jeru lu i sau m ai îngrăm ădite pe faţa superioară, liniare, de 1— 2,5 cm lungim e, în 4 m uchii, la v îrf ascuţite, înţepătoare, de culoare verde-închis. F lorile m ascule, de 2— 3 cm lungim e, cilindrice, de culoare roşie-purpurie. F lorile fem ele, sub form ă de conuri cilindrice de 10— 15 (20) cm lungim e, în tin ereţe verzi sau roşietice, la m atu ritate brune, în ­ d rep ta te în jos. Solzii sînt rom bic-ovaţi la v îrf trunchiaţi. Săm înţa este brun-negricioasă de cca 4 m m lungim e. înfloreşte — (IV—VI). M a t e r i a p r i m ă : cetina de M olid este form ată din răm urele pînă la 20 cm lungim e şi 10— 15 m m grosim e avînd acele de 1—2,5 cm, 153

în 4 m uchii drepte, la v îrf ascuţite de culoare verde-închis, cu dungi slabe,, albăstrui. Acele sîn t divergente şi dispuse de ju r îm p re ju ru l răm u rele lo r sau îngrăm ădite. P e n tru obţinerea uleiului volatil se recom andă folosirea ram u rilo r cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere, după o prealabilă condiţionare. Ecologie şi răspîndire. Specie din e taju l m ontan superior pînă în; alpin care form ează păduri întinse curate (molidişuri) sau îm preună cu B radul sau cu Fagul. Creşte în to t lungul C arpaţilor şi în M unţii A puseni pe toate versantele. Form ează p ădurile cele m ai întinse în C arpaţii O rien­ tali în tre 650 şi 600 m altitu d in e m ai ra r la 500 m (cursul superior al M u­ reşului şi în depresiunile Ciuc şi Gheorghieni). In C arpaţii M eridionali urcă pînă la 1860 m, iar în A puseni în tre 770 şi 1860 m. Este p u ţin răsp îndit în M unţii T rascăului şi lipseşte din M unţii Persani, M etalici, Zarand, Codru şi Meseş. Este cultivat în plan taţii forestiere sau ca arbore ornam ental sau în g arduri vii. Recoltare. Cetina de Molid se poate recolta to t tiimpul anului de pe ram u rile din parchetele de exploatare forestieră sau de pe doborîturi. R ăm urelele acoperite de ace se taie la o lungim e de 15—20 cm im ediat după tăierea sau căderea m olizilor şi se tran sp o rtă în cel m ai scu rt tim p la centrele de distilare. Iarn a şi prim ăvara devrem e se pot recolta şi m u­ g uri de Molid tot de pe arborii din exploatările forestiere. De la m olid se recoltează iarna, la cerere, şi conurile, întregi, sănătoase. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. C etina de Molid se condiţionează la fel ca şi cea de Brad. In cazul în care se recoltează conurile, acestea nu treb u ie să fie înnegrite sau fără v îrf sau cu solzii ru p ţi. Se usucă pe cale n a tu ra lă sau artificială după ce se în lă tu ră sem inţele. Compoziţia chimică. A sem ănătoare cu cea de B rad, dar diferă m u lt în funcţie de procesul tehnologic de obţinere a uleiului volatil. A lături de sesquiterpene în uleiul de M olid s-a identificat şi prezenţa santenei. Frunzele conţin în tre 400 şi 650 mgo/0 acid ascorbic. La fel ca şi din răşina de B rad din răşin a de M olid sau de alte conifere se poate obţine tereb en tin a b ru tă care după purificare p rin distilare fracţionată dă produsul farm aceutic cunoscut sub num ele de „esenţă de te re ­ ben tin ă" (A etheroleum terebentinae). La presiunea atm osferică obişnuită (760 mm) distilă în tre 150° şi 155° doar cîteva picături. în tre 155° şi 165 distilă 85— 90% din uleiul volatil b ru t şi form ează esenţa de terebentină, lichid m obil, lim pede, incolor, cel m u lt foarte slab gălbui cu gust a c ru arzător, cu m iros caracteristic, p e n e tran t şi persistent. D ensitatea este cuprinsă în tre 0,865 şi 0,875, iar pu terea ro tatorie specifică în tre — 29° şi — 33°. Este insolubilă în apă şi se dizolvă în -alcool absolut, eter, cloro­ form , benzen, e te r de petrol, u leiuri grase şi volatile. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In bună p a rte acţiu ­ nea terebentinelor era cunoscută în antich itate (H ippocrate, Dioscoride» Galenus). E x tern are acţiune revulsivă, rubefiantă, pînă la vezicantă. M u­ coasele sîn t m u lt m ai sensibile la acţiunea iritan tă. In je c ta t pe cale sub-cutanată (1— 2 m l esenţă sterilizată) produce un aflux leucocitar, p ro p rietate care în m edicină era utilizată p e n tru produ­ cerea unui abces de fixaţie aseptic. în doze m oderate, intern, excită cen­ trii nervoşi, iar în doze m ai m ari (peste 4 ml) are efecte paralizante. Eli— °

154

m inîndu-se, în special, pe cale respiratorie dozele scăzute au p ro p rietatea de a excita m ucoasele bronşice şi trah eale cu hipersecreţie. în doze m ari in h ib ă secreţiile. A supra rinichilor are efecte sim ilare : hipersecreţie în doze mici, dim i­ nuare la doze m ari cu apariţia unor violente fenom ene de irita re a apa­ ratu lu i genito-urinar, senzaţie de u rin a re deasă, du reri puternice în tim pul m icţiunii, u rin ă ri sanguinolente, album inurie. In doze terapeutice esenţa de tereb en tin ă se utilizează ca m odificator al secreţiilor traheo-bronşice, ca antiseptic pulm onar şi genito-urinar, în special, cu acţiune asupra streptococului, ca hem ostatic, diuretic, antispas­ tic, verm ifug (tenifug) şi antidot în intoxicaţiile cu fosfor. E x tern se u tili­ zează ca antialgic, anţireum atism al, revulsiv, cicatrizant, antiseptic şi paraziticid. A rom aterapia (J. V a l n e t ) recom andă esenţa de tereb en tin ă în bronşite cronice şi fetide, în tuberculoza pulm onară, în infecţiuni u rin a re şi renale, cistite, trichom onoză, hem oragii intestinale, pulm onare, u terine, •epistaxis, hem ofilie, litiază biliară, oligurie, hidropisie, colite, flatulenţă, m igrene, paraziţi intestinali, epilepsie etc. E x tern este utilizată în boala reum atică, gută, m ialgii, sciatică. Iată cîte va reţe te (J. V a l n e t ) : P ilu le p e n tru tra tam e n tu l bronşitei cronice : Rp. E senţă de tereb en tin ă / — . , „ * Benzoat de sodiu / aa °>10 § p e n tru o pilulă. D.s. intern 5— 10 pilule pe zi P icătu ri contra litiazei biliare (am estecul D urande) : Rp. E ter o f i c i n a l ................................ 20 g E senţă de te re b e n tin ă . . . . 10 g. D.s. intern 15— 30 picături pe zi Em ulsie în cazurile de intoxicaţie cu fosfor. Rp. Esenţă de te re b e n tin ă ...........................5 la 10 g G ălbenuş de o u ...........................................1 buc. Sirop de m e n tă ...........................................50 g A p ă ................................................ ..... 100 g D.s. intern cîte o lingură la 2—3 ore. Tot in te rn esenţa de tereb en tin ă se poate adm inistra în capsule ge­ latin o ase speciale sau în ,,perle" de 0,25 g (4— 16 capsule pe zi), iar pen­ t r u copii capsule de 0,20 g pe an /v îrstă. * a a în s e a m n ă p ă r ţ i eg a le d in fie c a re c o m p o n en t.

155

P IN U S M O N T A N A Mffl. ssp. M UGHUS (Scop) Wilk. (P. m u ghus Scop., P. m ugo T urra) JN EA PÂ N , JE P ; Fr. : P in de m ontagne ; E. : M ountain P ine ; G. : Berg-Fohre ; M. : Torpefenyo ; R. : Sosna koha (fig. 11). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m înălţim e, ram ificat de la bază, tîrîto r cu ram uri ascendente ; tu lpini culcate la păm înt, foarte elastice, term in ate cu ram u ri erecte ; scoarţa : brună-cenuşie, crăp ată în solzi neregulaţi ; m ugurii : bruni, răşinoşi ; frunzele : aciculare, gru p ate cîte 2, cu o teacă m em branoasă la bază, de 3— 7 cm lungim e, în ­ grăm ădite şi încovoiate ca o seceră spre v îrfu l lu jeru lu i ; florile : u n i­ sexuate — cele m ascule de 1-— 1,5 cm, gru p ate în buchete spre v îrfu l ram urilor, după cădere lăsînd lu je ru l gol ; cele fem ele în conuri de 2— 5 cm, brune-închis, de consistenţă lem noasă.

Fig. 11 — P in u s m o n ta n a

156

Înflorire : VI—VIL M a t e r i a p r i m ă : M ugurii şi cetina de Jn e ap ă n form ată din lu je rii tin eri cu ace. — M ugurii (Turiones Pini m ontanae) sîn t conici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 4 cm şi laţi pînă la 2 cm, cu u n ax cen tral b run-verzui-deschis, pe care sîn t dispuse num eroase bractee brune, lipicioase, m em bra­ noase, la baza cărora se găsesc m ici expansiuni. M irosul este arom atic, caracteristic răşinos, gustul am ar. — L ujerii tin eri sîn t verzui, apoi brun-cenuşiu-negricioşi, pe care sîn t inserate acele cîte 2 de 3— 7 cm lungim e, aşezate des, adesea în gră­ m ădite spre v îrfu l lujerului. Acele, de culoare verde vie, sîn t obtuze spre vîrf, pe m argini fin serate, cu 2— 6 canale rezinifere subepiderm ice. P en ­ t r u a obţine randam ente ridicate în ulei, răm urelele cu ace nu treb u ie să depăşească 25 cm lungim e. Ecologie şi răspîndire. Specie relictară din epoca glaciaţiunilor, veg etînd în e ta ju l alpin, deasupra p ădurilor de conifere, în tre 1 500 m şi 2 300 m , în m ase com pacte sau pâlcuri. P re fe ră u n clim at rece şi o can­ tita te m are de precipitaţii. R ezistă foarte bine la v în tu rile puternice de creastă dato rită elasticităţii tulpinilor, precum şi la soluri sărace, sche­ lete, podzoluri acide, acolo unde a lte specii n u pot să vegeteze. Se întâl­ neşte în to t lan ţu l carpatic, m ai r a r în A puseni (M unţii G ilăului şi M unţii B ihorului) unde coboară pînă la 1 500 m altitudine. O cupă m ari su p ra ­ feţe în M unţii Rodnei, Căîim ani, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Sebeşului, P a rîn gului, dar m ai ales R etezat. în M unţii Bucegi este declarată specie ocro­ tită şi deci nu poate fi exploatată, iar în celelalte m asive m untoase nu se vor exploata arbuştii de pe pante cu înclinaţie m are. Recoltare. P e n tru cetină, accesul la locurile de exploatare se poate face, în general, din m ai pînă în octom brie (în ierni cu zăpadă puţină, recoltarea se poate extinde). R ecoltarea se face num ai în echipe. Se taie ram u rile foliate la o grosim e de 10'— 15 m m şi m axim um 20 cm lungim e ; în zonele supuse defrişării se recoltează toate ram urile, dar p e n tru cele­ lalte treb u ie tăia te m axim um o treim e din ram u ri p e n tru ca a rb u stu l să poată regenera. N esupravegherea culegătorilor în unele cazuri a dus Ia uscarea unor arborete întinse, lucru care trebuie ev itat pe viitor. P e n tru valorificare se vor avea în vedere reguli speciale de ocrotire a acestei im portante specii pionier din zona alpină şi subalpină a m un­ ţilor noştri. în trecut, suprafeţe întinse de Jn e ap ă n au fost defrişate cu scopul de a recupera alte suprafeţe p n tru păşunat. M aterialul era ad unat în grăm ezi m ari num ite „m artoane" şi ars (M unţii Cibinului). în m ajori­ tate a m asivelor m untoase unde Jn eap ăn u l a fost defrişat s-au constatat fenom ene puternice de degradare şi eroziune a solului, secarea izvoare­ lor, distrugerea vegetaţiei ierbacee etc. Este total contraindicată defrişarea sau recoltarea Jn eap ăn u lu i de pe pante cu o înclinaţie m ai m are de 40°. Acolo unde se recoltează cetina de Jneapăn, se va face num ai pe culoare, ia r de pe un culoar se vor recolta răm urelele de 10-—20 cm în proporţie de 30% sub supravegherea organelor de reso rt com petente. R am urile strînse în grăm ezi sîn t tra n sp o rta te de culegători în saci la locul de acces al tractorului, atelajelor cu cai sau la funicular. 157

P e n tru m uguri, epoca optim ă este m artie-aprilie, atunci cînd ei nu sîn t desfăcuţi. R ecoltarea se face cu m îna, ru p în d u -se cu răm urica de sus­ ţin e re pînă la m ax. 3 mm. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Atît cetina, cît şi m ugurii se pregătesc ca m ateriile prim e sim ilare de la Brad. Condiţiile tehnice de recepţie la cetină sînt sim ilare cu cele de la cetina de B rad sau Molid. P e n tru produsul „Turiones Pini m ontănae“ (m uguri de Jneapăn) se cer m uguri nedesfăcuţi, din solzi dispuşi sp iralat şi alipiţi p rin tr-o sub­ sta n ţă răşinoasă ; ca im purităţi se adm it m ax. lo/0 m uguri com plet des­ făcuţi şi 0,5o/o re stu ri de frunze, corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5% ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţia chimică. Uleiul volatil în proporţie de 0,30—0,60% în funcţie de m ateria prim ă recoltată în diferite stadii de vegetaţie şi vîrstă. C onţinutul cel m ai ridicat îl au răm urelele tin ere prim ăvara înainte de deschiderea m ugurilor. Conţin 560— 750 m g% vit. C. U leiul de Jn eap ăn obţinut p rin a n tren are cu vapori de apă conţine cca 10% :a-pinen, 4o/0 (3-pinen, 15% /-p -fe lan d re n , 5% lim onen, 25— 30o/0 A 3-caren, 5o/0 acetat de bornil, restu l fiind form at din m ici can tităţi de aldehidă anisică şi caproică, alcooli secundari monociclici, aldehide şi cetone sesquiterpenice, alcooli terp en i te rţia ri etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtractele şi uleiul volatil în concentraţii mici au efecte antiinflam atoare, antiseptice ale căi­ lor respiratorii (bronşite, tra h e ite şi traheolaringite) şi căilor u rin a re (pie­ lite. cistite catarale, u retrite). Are pro p rietăţi diuretice şi ca ad ju v an t în m edicam entele utilizate în calculoza renală. La doze ridicate poate pro­ duce n efrite însoţite de oligurie, album inurie şi hem aturie, fapt care de­ term in ă adm inistrarea num ai sub form ă de p rep arate farm aceutice precis dozate. M ugurii de Jn e ap ă n sau de P in (Turiones Pini) in tră în compoziţia ceaiului antibronşitic. U nele fracţiu n i din uleiul volatil in tră în produ­ sele Rowachol, Renogal şi Inhalant. O inhalaţie u tilă în bronşitele cronice se poate obţine din ulei volatil de Jn e ap ă n (2,5 ml), ulei volatil de B rad (2,5 ml), ulei de Fenicul (0,5 ml) şi alcool (10,0 ml). Infuzia din ace, d atorită conţinutului în vitam ina C, poate fi utilizată în avitam inoză C. U leiul volatil in tră în com poziţia unor m edicam ente ca arom atizant şi corectiv al gustului (A etheroleum Pini m ontanae). A rom atizant şi dezinfectant în produse cosmetice. Confuzii. Este prezentată la centrale de achiziţii uneori cetina de pin de pădure (Pinus silvestris) care are un conţinut m ai redus de uleiuri şi o compoziţie chim ică diferită. Se recunoaşte după culoarea verde m ai pală a frunzelor, care sîn t drepte şi m ai ra re (la P. m ontana sîn t verde viu, dese şi curbate spre v îrfu l ram urii). C etina de Pinus silvestris va pu­ tea fi recepţionată num ai cu acordul beneficiarului. 153

Fam. CUPRESSACEAE JU N IP E R U S CO M M UNIS L. e t J. CO M M UNIS var. IN T E R M E D IA (Schur) Sanio. IENU PĂR ; Fr. : G enevrier com m un ; E. : Ju n ip e r ; G. ; G em einer Wach.old.er ; M. : Kozonseges boroka ; R. : M ojjevelnik abîknavenîi (fig. 12). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbust dioic pînă la 2 (5) m înălţim e, erect, cu tu lp in a des ram ificată, cu v îrfu rile în d rep tate în sus. Frunzele sîn t aciculare,- lungi de 1— 1,5 cm în verticile de cîte 3, pu tern ic îm pungătoare ; pe faţa superioară au u n jgheab şi o dungă lată albă, iar pe cea inferioară o carenă ; florile : cele m ascule ovoide, galbene, cu n u ­ m eroase stam ine ; cele fem ele sferice, dispuse pe pedunculi scurţi la axila frunzelor, prezintă cîte 3 solzi carpelari în verticil, fiecare cu cîte un o v u l ; pseudofructele : se form ează din solzii carpelari care devin cărnoşi

Fig. 12 — J u n ip e r u s c o m m u n is 159

şi concresc în urm a fecundării, lăsînd o cicatrice triu n g h iu la ră ; mici, sfe­ rice, de cca 0,6 cm ; în p rim ul an sîn t verzi, m atu raţia se face în anul al doilea sau al treilea, devenind n egre-albăstrui, brum ate. Conţin cîte 3 se­ m inţe. Înfloreşte — (IV—V). în scopuri m edicinale se adm ite şi specia Juniperus sibirica Lodd., arb u st cu tu lp in i culcate, pînă la 40 cm înălţim e, răsp în d it în e taju l subalpin al C arpaţilor şi în M unţii Apuseni. M a t e r i a p r i m ă : In d iferen t dacă pseudobacele provin de la J. com m unis L. sau de la J. sibirica Lodd., ele sîn t ovalglobuloase sau globuloase cu diam etrul de 5— 10 m m, netede, de culoare n eagră-albăstruie sau brună-violacee, acoperite cu u n s tra t ceros care le im prim ă u n aspect m at. brum ăriu. F ru c tu l are în v îrf o adîncitură în form ă de stea cu tre i braţe, iar la bază o codiţă (care uneori lipseşte) înconjurată de 6 solzi mici, triu n g h iu lari, bruni. Sub epicarpul subţire se află m ezocarpul cărnos, gal­ ben-verzui, cu tre i sem inţe tari, m ai ra r u n a sau două, cu m uchiile ro ­ tu n jite. M irosul este arom atic, m ai p ro n u n ţa t p rin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi am ărui. Ecologie şi răspîndire. Comun, in v ad a n t în regiunile p u ţin înalte din în treg u l la n ţ carpatic, în tre 700 şi 1 400 m ; în M unţii A puseni şi Podişul T ransilvaniei coboară pînă la 200 m, adesea în pilcuri sau tu fă rişu ri în ra rişti, poieni, păşuni. R ezistent la ger şi secetă, nepretenţios faţă de sol, p u tîndu-se instala pe solurile cele m ai sărăcite. Se află în can tităţi m ai m ari în toate judeţele din T ransilvania (mai p u ţin în S atu M are şi Sălaj), M oldova (Bacău, Neam ţ, Suceava, Vrancea), M untenia (Argeş, Buzău, P ra ­ hova), O ltenia (Gorj, Vîlcea). Recoltare. Perioada optim ă încape în luna octom brie, p u tîn d u -se prelungi în funcţie de tim p şi peste iarn ă ; m etode de recoltare : lovirea sau scu tu rarea uşoară a ram u rilo r p e n tru a nu cădea şi pseudobacele verzi ; sub ram u ri se pune o prelată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru în d ep ăr­ tare a im p u rităţilo r care cad o dată cu pseudobacele (bucăţi de ram uri, frunze), precum şi a acarienilor, foarte răsp în d iţi la ienupăr, se face v întu ra re a şi sitarea p rin ciururi cu ochiuri de 4 m m sau trecerea p rin m elc sau trioare, care are av an taju l că sortează fructele şi pe m ărim i. U scarea n a tu ra lă este uşoară, deoarece fructele au conţinut mic de apă, ţinîndu-se în s tra t de 20— 30 cm ; se lopătează la 2— 3 zile. U scarea artificială se face pînă la 35° (nu se face la tem p e ra tu ri m ai ridicate dato­ rită u leiurilor eterice). R andam entul la uscare cca 2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd num ai fructe m atu re de culoare n eagră-albăstruie ; ca im p u rită ţi : fragm ente de ram uri şi alte p ă rţi din plan tă — m ax. 0,5% ; fru cte verzi — m ax. 1% ; corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5o/0 ; u m id itate — m ax. 20o/0. Observaţii. în a fa ra pseudobacelor, se m ai citează în lite ra tu ra veche p ro p rietăţile m edicinale ale frunzelor (Folia Juniperi) ca p urgativ şi diu­ 180

retic, a lem nului (L ignum Juniperi) ca sudorific, recom andat în evul m e­ diu ca antiluetic şi antigutos, precum şi a scoarţei ■ — ca rem ediu îm potriva furunculozei. în prezent, frunzele se utilizează în am estecuri condim entare. Compoziţie chimică. Pseudobacele de Ien u p ăr conţin 0,8—-1,5% ulei volatil, cantitate variabilă în funcţie de provenienţă şi de factorii ecologici in d irecţi (altitudine, latitudine, expoziţie, înclinaţie, configuraţia tere n u ­ lu i etc.). U leiul volatil este form at din d a-pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol şi m ici can tităţi de alţi alcooli sesquiterpenici, d (3-pinen, dipentene, m ircene, sabinen, feruginol, xantoperol, iuniperina, care este u n am estec de trigliceride şi alte substanţe, iunenul, iunenolul care este 10-m etil-l şi m etilen-7 izopropil-8 decalol şi alte com ponente în can tităţi foarte m ici care diferă în funcţie de provenienţă. A lături de ulei volatil, fructele de Ien u p ăr m ai conţin cca. 30o/0 za­ h ă r in v ertit, grăsim i, pentozane, substanţe proteice, zaharoză, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic (0,600— 0,800 mgo/o), acetic, malic, formic, răşini etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită conţinutului în ulei volatil şi în special 1-terpineolului şi iunenului, fructele de Ienu­ p ăr au acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carm inativă, stom aiiică, behică şi antispastică. Doza de 0,5 g ulei volatil este suficientă p e n tru a creşte considerabil diureza. D atorită fap tu lu i că diureza se produce p rin acţiunea directă asupra epiteliului renal, această doză nu trebuie depăşită, dozele m ai r i­ dicate p u ţin d da naştere la hem aturie, album inurie sau hem oragii in ­ testinale. D atorită acţiunii behice p rin m odificarea stării inflam atorii a căilor respiratorii, m ăririi şi fluidificării secreţiilor bronhice, p rin efectele cal­ m ante, produsele farm aceutice din ienupere dau bune rezu ltate în b ron­ şitele catarale. In scopuri terapeutice p e n tru afecţiunile m enţionate, fără a se ajunge la efecte secundare nedorite dato rită supradozajului, se recom andă u tili­ zarea tin c tu rii de Ien u p ăr p rep arată din 20 g pseudobace la 100 m l alcool de 70°. Din această tin c tu ră se iau 2,5— 5,0 g pe zi în m ai m ulte reprize, fie în apă, fie am estecată cu sirop. D in pseudobacele de Ien u p ăr se prep ară b ă u tu ra hidroalcoolică, cu­ noscută sub denum irea de GIN, care de asem enea, consum ată în can tităţi superioare a 100 m l poate duce la efecte nedorite. U leiul volatil de Ienupere „A etlieroleum Juniperi“ este m enţionat de num eroase farm acopei. Fructus Juniperi in tră în compoziţia ceaiului antireum atic. Confuzii. In e taju l subalpin creşte destul de abundent, formând tu ­ fărişu ri dese şi Juniperus sabina (Cetina de negi), ale cărei pseudobace sin t toxice şi nu trebuie recoltate. C aractere de deosebire : F aţă de Juniperus com m unis, Juniperus sa­ bina are frunzele solziform e, alipite de ram u ră, pe 4 şiru ri im bricate ; pseudobacele provin din concreşterea a 4 cârpele şi au de regulă num ai 1—2 sem inţe. 161

JU N IP E R U S S A B IN A L. (J. prostrata Pers., Sabina officinalis Garke) CETINA DE NEGI Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m, cu tu lp in i culcate fo arte ram ificate (fig. 13). M a t e r i a p r i m ă : R am urile ti­ nere subcilindrice, m uchiate, foarte flexi­ bile în stare proaspătă, cu frunze solzoase ovat-rom bice de cca. 1 m m lungim e, ob­ tu ze sau ascuţite, dispuse pe 4 şiruri, bine alip ite pe lujeri, de culoare verde-închis, purtând flori sau fructe. Pseudobacele, for­ m ate din 4 solzi, sânt sferice sau globulos ovate, de 5— 7 m m în diam etru, de cu­ loare neagră-'albăstm ie, bru m ate, cu 1— 3 sem inţe. F runzele zdrobite au m iros a b neplăcut. Fig. 13 ■ — J u n ip e r u s sa b in a Ecologie şi răspîndire. Specie p u ţin răsp în d ită pe stânci şi grohotişuri calcaroase, form ând tu fărişu ri, în C arpaţii M eridionali şi M unţii A puseni. Cul­ tiv a tă ca arb u st decorativ în parcu ri şi grădini. Compoziţie chimică. Tanin, zaharuri, rezine. C om ponenta principală este uleiul volatil (1,5— 4%) obţinut p rin an tre n are a cu vapori de apă a răm urelelor cu sau fără fructe. U leiul volatil este incolor sau gălbui cu m iros p uternic specific, cu gust am ar cam forat. Este n e u tru cu d — 0,907— 0,930 şi cu p u terea ro tatorie specifică iaj>°=+38°, solubil în 1/2 parte alcool de 90°, com plet solubil în alcool absolut. U leiul volatil conţine u n alcool terpenic d-sabinolul, liber sau ca ester al acidului acetic, a-terpinen, a-pinen, d-sabinen, geraniol, citroneol, cadinen, aldehidă-n-decilică, alcool m etilic, m ici can tităţi de lim onen, carvacrol, tuionă, m ircenă etc. Compoziţia uleiului volatil variază în funcţie de provenienţă, în general fiind form at din cca. 40% d-acetat de sabinii, cca. 20% d-sabinen, 2o/0-d -a-p in en , 2% d-[3-pinen, 2,5% p-cim en, cca. 8% sabinol şi cca. 20o/0 alte com ponente m inore. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtern, pe piele şi pe mucoase, are acţiune foarte iritan tă, provocînd ulceraţii grave. In ­ tern, produce puternice irita ţii gastro-intestinale, gastro-enterite, diaree, colici, vomă, congestii ale organelor digestive, genitale şi a peritoneului, poliurie şi hepato-nefrite. La doze m ai ridicate pe lîngă aceste efecte, excită centrii nervoşi, produce hipoterm ie, bradicardie, tu lb u ră ri cardiace grave, comă şi m oarte. Doza m axim ă este de 0,06 g pe zi. D atorită acestor efecte drastice, în prezen t n u se utilizează decît cu m ultă pru d en ţă în m edicina v eterin ară şi în diluţii foarte m ici în hom eopatie, în special în hem oragii uterine. 162

ALTE SPECII DIN ORDINUL CONIFERALES (PINALES) CU IM PORTANŢA M EDICINALA In ţa ra n oastră m ai cresc spontan, subspontan sau cultivat speciile P inus silvestris L (Pin), Pinus strobus L, P i w s cem bra L (Zimbru), Pinus nigra A m . (Pin negru austriac), P inus nigra var. banatica Endl. ex. Borb. (Pin 'de Banat), specii d in tre care unele se întilnesc în p arcuri şi plantaţii forestiere de la şes pînă în e ta ju l subalpin. D intre acestea Pinus silvestris, arbore care uneori ajunge la 50 m înălţim e, este exploatat p e n tru lem n. Din parchetele de exploatare fores­ tie ră se pot recolta p rim ăv ara m ugurii de P in (Turiones Pini). Aceştia sîn t ovoizi, cilindrici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 3 cm, groşi pînă la 4 m m, cu u n ax cen tral verde, pe care sîn t dispuse în spirală num eroase braotee brune, lipicioase, m em branoase, laneeolate, la baza cărora se gă­ sesc m ici expansiuni, p u rtîn d fiecare o pereche de frunze aciculare, scurte, înconjurate de o teacă m em branoasă. De la speciile de pin, tot din p ar­ chetele de exploatare forestieră, se pot valorifica răm urelele cu ace pen­ tru obţinerea uleiului volatil de pin. U leiurile din aceste specii de pin au compoziţie chim ică asem ănătoare cu uleiul volatil din specia Pinus m ontana. Pe lîngă principalii com ponenţi din această specie au m ai fost identificaţi 1-fenchonă, pinosilvină, criptopinonă, 3,5 dim etoxistilben, dihidroalfaterpineol, camfor, A3-caren, izodiprenă, acizi abietici, cetone etc. U leiurile volatile obţinute p rin a n tren are cu vapori de apă sau alte pro­ cedee tehnice se utilizează, în special, în uzul ex te rn sau în industrie. A dăugarea a două linguriţe de ulei volatil de P in la o cadă de apă p e n tru baie are rezu ltate favorabile în distonii vegetative, hipodinam ie, insom nie, nevroze cardiace, tu lb u ră ri ale circulaţiei periferice, atrofii m usculare după a p aratu l gipsat etc. P rin distilarea uscată (pirogenată) a lem nului şi rădăcinilor de Pinus silvestris şi alte conifere se obţin aşa-num itele gudroane vegetale (P ix liquicla, P ix cacli etc.). în general, aceste gudroane conţin acizi organici, hidrocarburi, fenoli şi esterii lor, ca gaiacolul, creozolul, crezoli etc., fiind utilizate în fitoterapie e x te rn în tra ta m e n tu l derm atozelor (psoriazis, eczeme). T axus baccata L. (Tisa) — Fam . Taxaceae — Frunzele, foarte puţin u zitate astăzi, sîn t foarte toxice, conţinînd alcaloidul tax in ă şi glicozidul taxicatină. Odinioară, în doze foarte reduse, se recom anda ca antireum atism al, antispastic în epilepsie şi afecţiuni nervoase, precum şi ca verm ifug, în am igdalită, difterie, iar în Japonia ca antidiabetic. în m edicina populară era indicat p e n tru ,,lingoare“ (febră tifoidă). L arix decidua Mill. (Zadă) — Fam. Pinaceae ■ — singurul conifer cu frunze căzătoare, din scoarţa căruia se extrăgea o tin c tu ră cu pro p rietăţi expectorante în bronşite cronice şi astringentă p e n tru oprirea hem oragiilor interne. Din răşină se extrage u n ulei de tereb en tin ă de calitate superioară n u m it „tereb en tin a de V eneţia“. Sub form ă de em plastic. T huja occidentalis L. (Tuia) — Fam. Cupressaceae — (fig. 14) la noi cu ltiv at ca arb u st ornam ental, conţine în ram u rile frunzoase principii 163

Fig.

14 — T h u ja d e n ta lis

occi-

Fig. 15 — T h u ja o rien ta lis

am are, glicozidul thuyonă, tanin, ulei eteric, utilizîndu-se în tre c u t ca ex pectorant, emenagog, diuretic, antireum atism al. în prezent se utilizează şi în hom eopatie, în condiloame, polipi, epitelioam e, adenopatii, nevroze obsesive etc. A rom aterapia recom andă infuzia din frunze (10 g la 1/2 1 apă) şi tin ctu ra (1/5) 20— 40 picătu ri pe zi în cistite, h ip ertro fie a prostatei, incontenenţă u rin ară, reum atism , paraziţi in testinali şi în boala canceroasă. T huja orientalis L. (Tuia, A rborele vieţii) (fig. 15) — Fam . Cupressaceae — cultivat ca arbore ornam ental, cu o compoziţie chim ică asem ă­ nătoare cu T huja occidentalis, avînd p rin tre altele lignane cu posibilă acţiune anticanceroasă la fel ca şi rezinele. M ai conţine cariofilen, pinene, pinipicrine (cu acţiune analgezică şi vasoconstrictivă), quercitrină, ta n in şi thuyonă. Frunzele sîn t utilizate ca antipiretic, astringent, diuretic, em enagog, febrifug, stom ahic. Decoctul din frunze este indicat în gutu rai, dism enoree, epistaxis, gonoree, hem atem eză, h em aturie, m etroragie. Reco­ m an d at şi în hem oragiile tracluliti digestiv ca u rm are a ulce­ ru lu i duodenal sau peptic. V îrfurile vegetative tin ere se recom andă în gutu rai, tuse, dizenterie, reum atism şi în afecţiuni cu tanate parazitare. Sem inţele sîn t recom andate ca sedative în insom nie, neurastenie, ta h i­ cardie. în m edicina tradiţională se recom andă şi în am nezie, an x ietate, astm , bronşită, convulsii, poluţii etc. Scoarţa de rădăcină în arsu ri şi sti­ m u lativ al creşterii p ărului pe cicatrice. Cham aecyparis lawsoniana (Murr.) Pari. la fel ca şi Ch. pisifera Sieb. e t Zucc. şi Ch. nutkaensis Spach. arbori ornam entali cultivaţi p rin parcuri şi grădini. Au o compoziţie chim ică asem ănătoare cu speciile de Thuja,. avînd la bază derivaţi ai benzenului şi u n m etiletil al carvacrolului. A u u tilizări terapeutice restrînse, asem ănătoare Tuiei. 164

Clasa GNET AL ES, Ordinul EPHE DRA LES în ţa ra noastră acest ordin are un singur rep rezen tan t : specia m edi­ cinală Ephedra distachya L. Fam. EPHEDRACEAE EPH ED RA D IS T A C H Y A L. E. vulgaris Rich., E. m onostachya L. C IR C E L ; F r. : E phedra ; E. : Jo in tfir ; G. ; G em eines M eertrăubchen ; M. : C sik o fa rk -fii; R. : H voinik dvukoloskovîi Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust sau subarbust dioic de 30— 80 (100) cm înălţim e, foarte ram ificat, cu ram u ri desfăcute, nodu­ roase, atârnate sau culcate. A m enţii m asculi, lung pedunculaţi, sîn t elipsoidali şi se form ează la nodurile ram u rilo r cîte 1— 3, iar cei fem eii d rep t sau reflecşi sîn t soli­ ta ri sau îm preunaţi. Florile sîn t de culoare galbenă. F ructul, o pseudobacă de m ărim ea unui bob de m azăre, este roşie la coacere, fiind comes­ tibilă. înfloreşte — (V—VI). M a t e r i a p r i m ă : P ă rţile aeriene ale plantei (Herba Ephedrae} sîn t de culoare verde-brum ată, cu ram urile cilindrice de 2— 3 m m grosim e, aspre şi striate longitudinal. In ternodurile sîn t de 3—4 cm lungim e, teaca este scurtă, m em branoasă, albă sau roşiatică, cu tu b u l d rep t aproape to t a tît de lung cît lat. F ără m iros, gust am ar. Ecologie şi ră&pîndire. în ţa ra noastră creşte in su lar în Transilvania (Suatu, la „Ţigle" jud. Cluj, Cheile Turzii, D râm bar jud. Alba), m ai frec­ v en t în Dobrogea, în D elta D unării, pe g rinduri sau pe dunele de pe lito­ ralu l M ării Negre, zonă unde este cunoscut şi utilizat în m edicina populară su b form ă de infuzie în bronşite. Recoltare. P e n tru scopuri m edicinale perioada optim ă de recoltare este în m ai şi în iunie. R andam entul la u s c a re : 4/1. C antităţile existente în ţa ra noastră n u p erm it recoltarea acestei specii în scopuri industriale. Compoziţie chimică. P ă rţile aeriene uscate ale plantei conţin pînă la 20o/o a&caloizi, d in tre care : l-efedrina, d-pseudoefedrina, stereoizom erul efedrinei, d-N -m etilpseudoefedrina, 1-norefedrina, d-norpseudoefedrina, benzilm etilam ina şi efedrina. C antităţile şi com ponenţa alcaloidică diferă în funcţie de provenienţă. A lătu ri de alcaloizi, plan ta m ai con­ ţine tan in (8—9%), zaharuri, m ucilagii, rezine, catechine, urm e de ulei volatil etc. în anul 1927 efedrina, form a racem ică, a fost obţinută p rin sinteză. P ro p rietăţile acestei substanţe cunoscută sub denum irea com ercială de efetonină, deşi sim ilară cu produsul sintetizat în n atură, diferă din punct de vedere calitativ. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Este una dintre cele m ai vechi plante m edicinale cunoscute în m edicina tradiţională, cu 5000 ani î.e.n. în China antică (sub denum irea de M a-Huang).

Alcaloizii din această specie, în principal efedrina, au acţiune asupra sistem ului nervos sim patic şi central, stim ulînd centrii vasom otori, activind reflexele spinale. A cţiunea stim ulatoare se m anifestă şi asupra siste­ m ului hipofizar-carticosuprarenal. E fedrina este u n im p o rta n t bronhodilatator, dim inuează m otilitatea intestinală şi creşte presiunea arterială. Local, pe mucoase, în special pe cea nazală, produce vasoconstricţie. Produsele farm aceutice pe bază de efedrină sîn t utilizate în astm ul bronşic, în hipotensiunea arterială, în şoc, în incontinenţa u rin a ră noc­ tu rn ă la copii şi adulţi, ca antidot în intoxicaţiile cu m orfină, scopolam ină şi lum inai, iar ex tern ca decongestiv al m ucoasei nazale. Figurează în m ai m ulte farm acopeei (Ephedrini hydr ochi oricum). Efe­ d rina se adm inistrează in te rn sub form ă de soluţii, pulberi sau com pri­ m ate în doze de 0,05 g, în soluţii injectabile 1 şi 5%. E x tern sub form ă de supozitoare, unguente sau picături p e n tru nas.

ÎN C R E N G Ă T U R A M A G N Q L I0 P H Y T A ( A N G IO S P E R M A T O P H Y T A ) .

Angiosperm ele sînt- cele m ai evoluate plante, care au cucerit m edii de viaţă variate d atorită caracterelor lor de su perioritate. Ele au săm inţa protejată de fruct, stru c tu ra florii complexă, apărînd învelişurile florale şi ovarul ; adesea floarea este herm afrodită. Ţ esuturile sînt, de asem enea, perfecţionate. Ele se grupează în Dicotyledonatae şi M onocotyledonatae. Fam. BETULACEAE

C uprinde arbori şi arb u şti cu frunze sim ple şi flori unisexuate pe tip u l 4, fără învelişuri florale şi grupate în am enţi. F ru c tu l este o achenă p ro te jată de o braotee sau înveliş m em branos. î n scopuri m edicinale se utilizează în principal frunzele. A rborii din această fam ilie acum ulează 'diferite tip u ri de polifenoli, conţin triterpenoide, acum ulează citrulină, iar sem inţele conţin cantităţi apreciabile de ulei gras. C O R YLU S A V E L L A N A L. ALUN ; F r. : N oisetier ; E. : European hazel ; G. : G em eine H a s e l; M. ; Kozonseges m ogyoro ; R. : Leşcina abîknavennaia. (Unii autori clasifică specia în Fam. Coryllaceae). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust de 4— 5 m înălţim e ; tu lp in a : ram ificată de la bază ca o tufă, form înd o coroană largă ; scoarţa : netedă, cenuşie-gălbuie icu pete m ari albicioase ; m ugurii : ovali sau sferici, com prim aţi lateral, cu peri m ari, glanduloşi ; frunzele : lăţitovate cu v îrf brusc-acut şi baza cordiform ă, m arginea neregulat dubluserată, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 cm ; păroase pe am bele feţe cînd sîn t tinere (la «cele m atu re num ai pe faţa inferioară) şi în special pe peţiol ; flori : unisexuate ; cele m ascule în am enţi, cîte 2— 4, cu o bractee şi 2 bracteole concrescute ; cele fem eieşti cîte 2 la subsuoara unei bractec, ap a r prim ăvara înaintea în fru n zirii ; fructele : achene grupate cîte 1—4, cu coaja subţire, înconjurate de un involucru ca o cupă. 167

înflo rirea florii (femeieşti (II—III) ; cele m ascule se form ează în anul precedent. ( M a t e r i a p r i m ă : Folium Coryli, frunze de form ă ovală, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 om, ou v îrfu l ascuţit îşi baza corciiformă, n e re ­ gulat dinţate, cu peţiolul lung de 1— 2 cm, acoperite cu p eri glanduloşi pe am bele feţe, m ai ev id en t pe peţioi. F ără m iros, g u stu l astringent. Ecologie şi răspîndire. Comun în toată zona forestieră, optim ul de vegetaţie găsindu-se în regiunea de deal şi coline ; fiind o specie p re­ tenţioasă la lum ină se găseşte pe m arginea pădurilor, în lum inişuri sau p rin tre arborii cu coroană ra ră care lasă să p ă tru n d ă lum ina, făcând parte din etajul subarboretului ; pretenţios ifaţă de sol, cere soluri fertile, afi­ nate, în special calcaroase. Se află în toate judeţele ţării din zona de deal, colinară şi m ontană, în special în păduri de ste ja r, carpen şi făgete. Recoltare. Perioada optim ă în lunile iunie-iulie, cînd frunzele sînt tinere ; se recoltează p rin stru jire num ai frunzele verzi, întregi, n ep ă­ tate sau atacate de dăunători. P reg ătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. D qpă ce se înde­ părtează frunzele pătate, atacate, ise usucă fie pe cale n a tu ra lă la um bră, în poduri sau soproane aerate, în stra t subţire, fie pe cale artificială — pînă la 50°. Randamentul la uscare : 2—4/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze tinere, cu peţioi de 1— 2 cm, adm iţîndu-se un conţinut m axim de frunze decolorate sau bru nificate de 5%, alte p ărţi din plantă 2%, corpuri străine organice şi m i­ nerale — m ax. cîte 0,5%, u m id itate — m ax. 13%. Compoziţie chim ică : polifenoli, m iricetină, leucoantociani, acid ca­ fele ; acizi fenol carbonici : acid clorogenic, flavonoide : m iricitrină, cvercitrină, betulină (0,2% în scoarţă), 0,04% ulei volatil care conţine cca. 18% acid palm itic, o parafină şi un heterozid m yricitrosidul, izaharuri etc. A cţiune farm acodinam ică, utilizări terapeutice. U leiul volatil are p ro ­ prietăţi vasoconstrictive. Polifenolii precipitînd proteinele form ează pe m ucoase sau ţesu tu ri lezate o m em brană de coagulare în care sînt în glo­ bate şi bacteriile, ajungîndu-se astfel la o acţiune hem ostatică şi clezinfectantă. Fiavonoidele potenţează acţiunea antihem oragică, m ărind rezis­ ten ţa capilarelor. Frunzele au efecte coleretice. Sub form ă de extraot apos sau hidroalcoolic frunzele de alun erau în tre b u in ţate în tre c u t în perifiebite şi ca hem ostatic in leziuni mici. A m enţii, ca sudorific şi a strin ­ gent, ia r scoarţa, în febra interm itentă. Fructele sînt recom andate ca antiaiiem ic în anem ia hipocrom ă. B E T U L A V E R R U C O SA EHRH. (B. alba L., B. pendula Roth.) M ESTEACĂN ; F r. : Bouleau ; E. : Comimon B irch ; G. : Birke ; IM. : Kozonseges n y ir ; R. : Bereza pavislaia (fig. 16). C aractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore în alt pînă la 30 m, cu frunziş rar, lum inos ; tu lp in a : cu ram uri groase, ascendente şi num e­ roase răm urele subţiri, pendente, flexibile, pe lu jerii anuali cu glande în form ă de verucozităţi ; scoarţa : albă şi netedă, se exfoliază specific 168

Fig. 16 — B e tu la v e rru co sa

în fîşii circulare ; m ugurii : ovoid-conici, foarte alipiţi d e axă, bruni-cenuşii, cu 2—4 solzi vîscoşi ; frunzele : rom boidale, cu m argine dubluserată, v îrfu l acum inat, glaibre, lungi de 4—7 cm, late d e 2,5— 4 cm, culoarea verde, m ai deschisă pe faţa inferioară ; florile : unisexuate, gru p ate în am enţi ; cei m asculi cîte 2—