• Author / Uploaded
• Oana Munteanu

Citation preview

Spațiul urban – Studiu de caz – La Rambla – Barcelona –

Munteanu Oana An V – Sem. II – 2014/15

Spațiul urban – Studiu de caz – La Rambla – Barcelona –

Cuvinte cheie Segregare urbană Spațiu urban Parcurs

1|Spatiul urban

Orașul, prezentat ca element individual, poate fi perceput ca o opera de artă conștientă ce cuprinde în structura sa de ansamblu o gamă variată de forme de artă simple sau mai dezvoltate. Prezentat din perspectiva sa sociologică, orașul, este o așezare umană de dimensiuni mari, densă și permanentă, alcătuită din indivizi eterogeni din punct de vedere social. Acesta reprezintă obiectul de interes principal al urbaniștilor, munca acestora axându-se preponderent spre dezvoltarea și îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din cadrul urban existent sau propus. De-a lungul istoriei au existat momente în care amenajarea orașelor s-a realizat exclusiv din considerente religioase sau politice, acest fapt încetând odată cu apariția noului urbanism ce a pornit de la premisa asigurării bunăstării locuitorilor, crearea unor condiții civilizate de viață și, nu în ultimul rând, a unui confort vizual și a unei armonii între natură și spațiul construit. Împortanța orașelor a crescut în mod semnificativ, iar creșterea dramatică a populației urbane din prezent, este văzută ca o dezvoltare critică pentru evoluția Terrei. Dezvoltarea așezărilor rurale și a vieții caracteristice acestui tip de spațiu spre acea civilizație urbană ideală, are impact atât asupra mediului geografic, cât și asupra societății. Creşterea populaţiei urbane şi a industriilor asociate acesteia, au determinat restructurarea spaţiului urban, precum şi o serie de noi fenomene sociale. Este important așadar înțelegerea tuturor fenomenelor care au schimbat radical viața și implicit spațiul urban, determinând astfel și apariția segregării urbane. Spaţiul (urban, social, economic, epistemologic) nu poate genera forme, sens, sau finalitate. De foarte multe ori observăm spaţiul drept o regulă, o normă, sau o formă superioară provenită din consensul intelectualilor şi devenit ulterior un fel de corp gazdă pentru ştiinţă. Spaţiul reprezintă un mijloc, un mediu, un instrument sau un itermediar, este mai mult sau mai puţin apropiat de ceea ce poate reprezenta un element favorabil, spaţiul nu există ca atare, el făcând referire de fiecare dată la altceva . Spaţiul poate evoca două stări de fapt în acelaşi timp, spre exemplu se poate face referire atât la spaţiul geografic în care este situat un oraş, cât şi la spaţiul urban aferent acestuia. Dacă vorbim de spațiul urban, acesta prin definiție cuprinde existența unei populații de dimensiuni mari, ce antrenează importante resurse, ansambluri economice si tehnologice, amenajări și activități din cele mai diverse, localizate proxim una față de cealaltă, fiind astfel legate printr-o țesătură complexă de interacțiuni. Așadar, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp”. Există o serie de trăsături comune ce caracterizează spațiul urban, tendința de a opune permanent conceptul de oraș celui de sat („contradicția dintre oraș și sat începe odată cu trecerea de la orânduirea gentilică la sat... și continuă de-a lungul întregii istorii a civilizației”), concentrarea considerabilă a populației și locuințelor, existența unui număr minim de locuitori, un cadru și un mod de viață specific ce oferă un confort social ridicat, diferențiat și totodată specific sub aspectul muncii, cazării, deservirii si echipării tehnice și recreării, concentrarea activităților economice 2|Spatiul urban

neagricole, accentul punându-se pe industrie, comerț, administrație, servicii, etc. Trecerea de la rural la urban nu a însemnat un simplu fenomen social și tehnico – edilitar, ci unul cu însemnătate considerabilă, ușor de observat de-a lungul timpului. Spațiul urban poate fi privit din trei unghiuri de vedere și anume cel dimensional, calitativ și sistemic. Astfel, criteriul dimensional are la bază componente cuantificabile precum: mărimea, densitatea şi distribuţia populaţiei, valoarea populaţiei, densitatea locuintelor etc., definind astfel oraşul drept mediu geografic şi social format printr-o reuniune de construcţii, unde cea mai mare parte a locuitorilor săi muncesc în comerţ, în industrie sau în administraţie. Spațiul urban evidenţiază trei dimensiuni: 1.

dimensiunea spaţială – concentrarea într-un spaţiu relativ mic, a unui număr mare de construcţii;

2.

dimensiunea temporală – spaţiul geografic crează oportunităţi sporite pentru locuitori;

3.

dimensiunea economică – activitatea economică generată de cererea şi oferta de bunuri şi servicii din interiorul spaţiului urban.

Punctul de vedere calitativ a apărut ca urmare a insuficienței dată de criteriile cuantificabile în definirea unui oraş. Cu toate acestea, un oraş analizat prin prisma calitaţii elementelor componente, nu reprezintă altceva decât “proiecţia pe o fracţiune din spaţiu a condiţiilor naturale, moştenirilor istorice, jocului economic, progresului tehnic, creativităţii arhitecturale, constrângerilor administrative, obiceiurilor de zi cu zi ca aspiraţii conştiente sau inconştiente ale locuitorilor” (Dalmasso Étienne, 1989). Trecând de la o analiză a spațiului urban, la prezentarea aspectelor caracteristice elementelor componente ale acestuia putem vorbi de prezența și importanța parcurilor și piațetelor urbane. Problematica piațetelor și a parcurilor urbane s-a extins de-a lungul ultimelor decenii, cuprinzând atât aspecte referitoare la abordări conceptuale, cât și aspecte legate de raportul cu orașul căruia i se adresează, oglindind, din această ultimă perspectivă, întreg profilul dramatic al orașului contemporan. Primele asezări omenenești erau adunate ȋn jurul unui spaţiu de sfat și de ceremonii, spaţiu care devenea un simbol al așezării, locul unde se concentrau cele mai complexe și importante activitaţi ale vieţii. O dată cu trecerea vremii, importanţa acestui spaţiu nu a scăzut, piaţa rămânănd scena pe care se desfășoarau activităţile sociale: spectacole, plimbări, ȋntâlniri, dezbateri publice, comerţ. Pentru a putea parcurge spaţiile așezărilor, pietonul are nevoie de un spaţiul destinat cu precădere promenadei, relaxării și parcurgerii prin înțelegere a unui spațiu urban, ferit de circulaţia vehicolelor. Așadar, pe lângă străzi și pieţe, spaţiile urbane pietonale sunt de o mare varietate:curţi publice, pasaje, pasarele, galerii, cheiuri, atriumuri, parcuti, scuaruri, peroane, dale urbane, spaţii acoperite sau descoperite, la nivelul solului sau deasupra sa, modeste sau impozante. Crearea 3|Spatiul urban

acestor spaţii are ca efect ȋmbunătăţirea mediului ȋnconjurător, dezvoltarea economiei și ,nu ȋn ultimul rând, beneficii sociale. Spaţiile (construite sau neconstruite) diferă de la oraș la oraș, de la zonă la zonă, de la un continent la altul. Relieful, clima, obiceiurile, atmosfera socială, construcţiile existente, toate au conturat așezările de-a lungul istoriei, imprimându-le forţa locului. Treptat, spaţiile au acumulat energie și proprietăţi. Arhitectul a avut grijă ca dezvoltarea să se desfășoare armonios (sau cel puţin așa ar fi trebuit să se ȋntâmple), să respecte clădirile existente, stilul existent. Spaţiile urbane pietonale sunt integrate ȋn structura orașelor, organizate ȋn funcţie de specificul locului. Spre exemplu, în Barcelona, dupa ce treci prin agitatia orasului bifând tot ce se poate vedea, trebuie sa te intorci la Ramblas (La Rambla - strada celebră din centrul Barcelonei, populară și ȋn rândul turiștilor, și al localnicilor, ȋntrucât este locul unde, ȋn egală măsură, turiștii vin să se uite la localnici, iar localnicii vin să se uite la turiști).

4|Spatiul urban

La Rambla - Barcelona “Singura stradă din lume care mi-aş dori să nu se termine.” – Federico García Lorca

ISTORIC Numele La Rambla este considerat a proveni din arăbescul "ramla," care înseamnă "sol nisipos." Cursul La Ramblei a fost inițial un pat de râu plin de gunoaie, de obicei uscat, dar în care se adunau scurgerile puvliale de pe dealurile Collserola primăvara şi toamna. Acesta separa orașul înconjurat de ziduri de pe malul din nord-est de așezările din El Raval ("suburbie") de pe malul din sud-vest. În anul 1377, a început să se construiască o prelungire a zidurilor orașului care să includă La Rambla și El Raval. În 1440, cursul râului a fost deviat afara noilor ziduri, iar La Rambla început treptat să se transforme într-o stradă. În următoarele secole, La Rambla s-a impus ca un centru al vieții orașului Barcelona, o zonă lungă, larg utilizată pentru festivaluri, piețe și sport. Mai multe locații de cult mari au fost construite de-a lungul străzii în această perioadă. Acestea includ mănăstirea iezuită şi colegiul Betleem (1553), dintre care doar biserica s-a păstrat; mănăstirea carmelită Sf. Joseph, pe site-ul actualei piețe Boqueria; și o mănăstire capucină la capătul inferior al străzii. In 1703, au for plantaţi primii copaci pe marginea La Ramblei. Diferite conflicte din ultimele secole şi-au pus amprenta asupra clădirilor religioase din La Rambla, mai ales datorită revoltelor din Noaptea Sf. Ion în 1835, atunci când revoluționarii au ars mănăstirile și bisericile și masacrat călugării și călugărițele; Războiul Civil spaniol din 1936-1939, când Barcelona a ajuns sub controlul anarhiștilor care din nou vizau edificiile religioase și personalul acestora, fiind afectate și de atacurile de artilerie și aeriene asupra zonei, lansate de forţele pro-Franco. Până în 2010, Rambla dels Estudis a fost locul unei piețe în aer liber unde se vindeau păsări în colivie și alte animale de companie mici. Cu toate acestea, legile de protecție a animalelor au făcut dificilă funcţionarea pieţei. După ani de luptă cu legislația, piața a fost închisă. Astăzi, La Rambla este una dintre cele mai mari atracţii ale Barcelonei și cu siguranță cea mai aglomerată stradă din oraş. La Rambla este un zumzet de imagini, sunete și mirosuri de la cafenele, florării, artiști stradali, turişti şi localnici, fiecare participând la tapiseria vieței pe care această stradă faimoasă a Barcelonei o țese.

5|Spatiul urban

ANALIZA SIT La Rambla este o stradă în centrul Barcelonei, renumită printre turiști și localnici deopotrivă. Un pietonal mărginit de copaci, aceasta se întinde cale de 1.2 km, făcând legătura între Piaţa de Catalunya, în centru, şi Monumentul lui Cristofor Columb, de lângă Port Vell. La Rambla formează granița dintre cartierele Barri Gotic, la est, și El Raval, la vest. Deși acum este numită oficial La Rambla, este alcătuită de fapt din șase Ramblas, fiecare cu propriul nume. De aceea o veți auzi adesea numită Las Ramblas. De la nord la sud, strada este numită succesiv: 

Rambla de Canaletes - locul fântânii Font de Canaletes



Rambla dels Estudis - locul fostei Universităţi iezuite, din care a mai rămas doar Biserica Betleem



Rambla de Sant Josep (sau de les Flors) - locul unei piețe de flori în aer liber



Rambla dels Caputxins - locul unei foste mănăstiri capucine, acum dominat de Opera Liceu



Rambla de Santa Monica - numită după mănăstirea Sf. Monica, acum un centru de artă.



Rambla de Mar – o pasarelă din lemn care face legătura cu Maremagnum din port şi nu este considerată ca făcând oficial parte din La Rambla.

La Rambla de Canaletes - Rambla a canalelor Numele Rambla de Canaletes vine de la vechiul zid nordic din secolul al XIV-lea al oraşului numit Canaletes. Zidurile medievale ale Barcelonei nu mai există, cu excepția unei foarte scurte porţiuni pe Av Parallel. Zidul Canaletes era locul pe unde veneau conductele de apă să aprovizioneze orașul medieval al Barcelonei cu apă potabilă. Pe această parte a La Ramblei se găseşte celebra fântână cu apă potabilă numit Font de les Canaletes. Fântâna nu are nimic unic, dar legenda spune că oricine bea din Font de les Canaletes va veni mereu înapoi la Barcelona. Rambla de Canaletes este, de asemenea, partea din La Rambla unde fanii Barça se adună în mod tradițional la fântâna Canaletes, când FC Barcelona câștigă titluri importante. La Rambla dels Estudis - Rambla de studii Această porțiune a fost numită după o clădire din mijlocul secolului al XV-lea numită Estudi General sau Universitat. A fost demolată în 1843, dar numele rămas. La un moment dat au existat mai mult de 140 de artiști de stradă licențiaţi pe La Rambla. Astăzi numerele au fost reduse la 12 la un moment dat. Ele aduc un plus de culoare și viaţă la cultura La Ramblei de azi.

6|Spatiul urban

La Rambla de les Flors - Rambla florilor În secolul al XIX-lea, aceasta era singurul loc unde se puteau cumpăra flori în Barcelona. Acum se pot cumpăra flori peste tot în Barcelona, dar se găsesc încă multe tarabe cu flori pe La Rambla de les Flors. Un alt nume mai rar folosit pentru această secțiune este Rambla de Sant Josep, datorită Pieţei Sant Josep din apropiere. Atracții pe această parte a La Ramblei sunt piața de alimente La Boqueria și fostul palat acum centru de artă Palau de la Virreina. La Rambla dels Caputxins - Rambla capucinilor Această secțiune este, de asemenea, cunoscută sub numele de La Rambla del Centre. Numele vine de la o veche mănăstire capucină din Piaţa Reial. Pe partea stângă se găseşte intrarea în Piaţa Reial, una dintre cele mai renumite pieţe din Barri Gotic. Această parte a La Ramblei a fost primul segment transformat într-o zonă pietonală. Pe această porțiune se găseşte Opera Liceu, Gran Theatre del Liceu și o lucrare de artă din mozaic pe pavaj în mijlocul La Rambla, creată de artistul catalan Joan Miró. La Rambla de Santa Monica Această parte din La Rambla din Barcelona duce până la malul mării și Coloana lui Cristofor Columb (Img. Nr.9), construită pentru Expoziţia Universală din 1888. Numele aceastui segmen din La Rambla vine de la biserica Santa Monica, acum centrul de artă Santa Monica, din cadrul fostei mănăstiri Agustins Descalços (augustinii desculți) din 1626. Aici există o piață de artă permanentă și, adesea, un târg de artă și meșteșuguri (Img. Nr.11). În acest loc sunt situate statuile umane de pe La Ramba. Muzeul Figurilor de Ceară din Barcelona se află pe partea stangă. Rambla de Mar - Rambla mării În 1992, a fost adăugat al şaselea segment şa La Rambla, numit La Rambla de Mar, care este o pasarelă către centrul comercial Maremagnum. Pe lângă mall-ul Maremagnum, acolo se găseşte şi acvariul din Barcelona, unul dintre cele mai mari din Europa. La nord de La Rambla se află Piaţa Catalunya, o piaţă mare în centrul Barcelonei, care este în general considerată a fi atât centrul orașului, cât și locul unde se întâlnesc orașul vechi și Eixample din secolul XIX (Img. Nr.3). La est de La Rambla se află Barri Gotic sau Cartierul Gotic, centrul orașului vechi din Barcelona. Barri Gotic păstrează un plan stradal în stil labirint, cu piețe și străzi mici, dintre care multe se conecteaza pe Rambla. Unul dintre cele mai mare dintre aceste pătrate este Piaţa Reial, o piață plină de viață din secolul al XIX-lea, cu palmieri înalți și lămpi stradale proiectate de Antoni Gaudí, care se deschide printr-un pasaj din Rambla dels Caputxins. Mai departe în Barri Gotic se găsişte Catedrala Santa Eulalia și Piaţa Sant Jaume care găzduiește clădirile Generalitat de Catalunya și Consiliului Local al Barcelonei (Img. Nr.4, Img. Nr.5). 7|Spatiul urban

La vest de La Rambla se află cartierul El Raval. În afara vechilor ziduri ale orașului, această zonă adăpostea inițial diverse instituții religioase și medicale. Mai târziu au apărut fabricile şi locuinţele muncitorilor, în timp ce apropierea de port a făcut zona cunoscută pentru viața de noapte și cabarete, dar și prostituție și crimă. Astăzi zona păstrează încă un grad de "risc", dar, de asemenea, adăposteşte mai multe clădiri importante, inclusiv Palau Güell al lui Gaudí (Img. Nr.6), la numai câțiva pași de Rambla dels Caputxins. La capătul sudic al Ramblei se află Coloana lui Cristofor Columb și Port Vell (Img. Nr.9), portul vechi din Barcelona, acum ocupat în mare măsură pe la ambarcațiunile de agrement. Aproape de capătul Ramblei se găsesc Docurile Regale, care găzduiesc un muzeu maritim dedicat istoriei navală în Marea Mediterană. Extensii la fiecare capăt al Ramblei poartă, de asemenea, numele de Rambla, dar în mod normal nu sunt considerate parte din La Rambla per se. La nord, Rambla de Catalunya se extinde în cartierul Eixample. La sud, construirea lui a Maremagnum la începutul anilor 1990 a dus la o continuare a La Ramblei pe o pasarelă de lemn către port, numită Rambla de Mar.

8|Spatiul urban

ANEXA IMAGINI Img. Nr.1 – Structură amplasament

Img. Nr.2 – Vedere centrală pietonală

9|Spatiul urban

Img. Nr.3 – Analiză pietonală – Zona A

Img. Nr.4 – Analiză pietonală – Zona B

10 | S p a t i u l u r b a n

Img. Nr.5 – Analiză pietonală – Zona C

Img. Nr.6 – Analiză pietonală – Zona D

11 | S p a t i u l u r b a n

Img. Nr.7 – Analiză pietonală – Zona E

Img. Nr.8 – Perspectivă aeriană reprezentativă

12 | S p a t i u l u r b a n

Img. Nr.9 – Perspectivă către Coloana lui Cristofor Columb

Img. Nr.10 – Aglomerație urbană

13 | S p a t i u l u r b a n

Img. Nr.11 – Activități de artă urbană

Img. Nr.12 – Iluminat nocturn – aglomerație în timpul serii

Img. Nr.13 – Boqueria Market

14 | S p a t i u l u r b a n

Bibliografie 1. Herman HERTZBERGER, Lessons for the students in architecture, 010 Publishers, Rotterdam, 2005 2. Françoaise CHOAY, Urbanismul, utopii și realităţi, Ed. Paideia și Simetria, București, 2002 3. Camillo SITTE, Arta construirii orașelor, Ed. Tehnică, București, 1992 4. https://www.scribd.com/doc/177094580/DEZVOLTAREA-SPA%C5%A2IAL%C4%82DURABIL%C4%82-A-FRONTURILOR-LA-AP%C4%82 5. http://www.except.nl/overig/yale/sem2/urban/analysis-sm.pdf 6. http://www.academia.edu/1024613/PUBLIC_SPACE_USAGE_DIVERSITY_RELATED_WI TH_THE_PHYSICAL_AND_SOCIAL_ENVIRONMENT._Comparative_Study_Analysis_in_t he_Selected_Public_Spaces_of_Istanbul_and_Barcelona

7. http://governobert.bcn.cat/en/noticia/another-step-towards-the-new-organisation-of-la-rambl 8. http://www.mparchitects.com/site/thoughts/les-rambles-la-rambla-catalunya-barcelona 9. https://www.pinterest.com/search/pins/?q=la+rambla&term_meta%5B%5D=rambla%7Caut ocomplete%7C0&remove_refine=barcelona%7Cautocomplete%7C0

15 | S p a t i u l u r b a n